Obiectiunile doctorului Brouardel au fost categorice, ncavand nici o fisura. El a afirmat in fata tribunalului : “Raspunsul nostru lu primul si la al cincilea paragraf din observatiile ridicate de acuzat se gaseste in raportul nostru prezentat comisiei la data de 21 octombrie 1884. Toti autorii care s-au ocupat de otraviri sunt unanimi in a admite ca eliminarea arsenicului se face intr-un timp relativ scurt. in consecinta, cu cit accidentele evolueaza mai lent cu atit eliminarea otravii va fi mai. completa.
Am citat pe Orfila si Chatin, la ale caror observatii se asociaza si Husemann. Dupa Orfila si Geoghegan, arsenicul absorbit este complet eliminat din organism in 12-15 zile. Dar aceasta perioada nu este constanta, deoarece, asa dupa cum rezulta din cercetarile lui Maclagen, urme de arsenic pot fi regasite la un intoxicat chiar dupa 25 de zile, iar in cercetarile lui Flandin si Danger, cand intr-un caz eliminarea a fost completa dupa trei zile, in timp ce in alt caz ea a durat 35 de zile, toate datele de care dispunem sunt de acord asupra acestui punct si anume ca eliminarea este relativ rapida. Este o problema importanta in medicina legala evidentierea arsenicului in corpul celor care au avut de suferit o intoxicatie cu mult timp in urma si care au supravietuit ; in acest caz, adeseori arsenicul nu mai este gasit.
Devergie citeaza : “in afacerea Lafarge, care a avut loc in anul 1840, Orfila a fost intrebat daca, in cazul in care un individ ar muri otravit, ar fi posibil sa nu se mai regaseasca deloc arsenic, nu numai in tubul digestiv dar chiar si in alte organe in care el ar putea patrunde prin absorbtie. Raspunsul a fost afirmativ si asa a si fost”.
Constatarea unei foarte mici cantitati de arsenic intr-un cadavru nu permite sa fie indepartata, in mod aprioric, ipoteza unei otraviri arsenicale, cand survenirea ei a fost de cateva zile dupa ingestia probabila a otravii.
Motivele invocate de Pel sunt continute in cinci puncte. Relativ la contradictiile cu alti toxicologi, pe care Pel le atribuie concluziilor noastre, asteptam mai intii sa le formuleze pentru a-i putea raspunde. in ceea ce ne priveste, afirmatiile noastre sunt puse de acord cu cele enuntate de toxicologi, a caror autoritate in materie este recunoscuta in Franta, Anglia si Germania.
Noi nu cunoastem, este adevarat, circumstantele in care a avut loc ingerarea otravii, doza si combinatia chimica din care arsenicul a fost absorbit. Nu ne-am facut nici o iluzie in aceste probleme. Cu toate acestea, nu putem accepta parerea ca, daca o persoana a prezentat in timpul vietii simptomele unei intoxicatii arsenicale si daca in viscerele acesteia a fost gasit prin analiza chimica arsenic, ignorarea conditiilor in care a avui loc ingerarea nu ne poate impiedica sa tragem concluzia unei morti prin intoxicare !
In ceea ce priveste data prezumtiva a intoxicatiei, presupunem ca ea trebuie sa fi avut loc cu cateva ore inaintea aparitiei simptomelor.
Ramanem ferm la concluziile noastre : nici unul din simptomele relatate de doctorul Raoult in tabloul clinic al bolii, in constatarile autopsiei si in analiza chimica a viscerelor Eugeniei Pel nu contravin ipotezei unei intoxicatii arsenicale.
Albert Pel a fost declarat culpabil de uciderea sotiei sale Marie Eugenie Pel, nascuta Buf fereau, prin otravire cu un preparat arsenical.
Condamnarea sa la moarte a fost primita cu satisfactie de opinia publica, ingrozita de frecventa cazurilor de otraviri criminale din acea epoca.
Sentinta, dupa efectuarea recursului, a ramas definitiva si Pel a fost executat in curtea inchisorii din Saint-Cloud.
Ai vreo nelămurire?