Numele Christinei Lehmann este legat de prima otravire criminala cu un compus organofosforic, substanta care se bucura astazi de o trista celebritate datorita numarului mare de victime omenesti, in special sinucideri si otraviri prin imprudenta.
Intamplarile care au zguduit micul orasel Worms din R.F.G. la inceputul anului 1954 sunt cu totul neobisnuite. La 15 februarie, intr-o casa sumbra si cu parterul pe jumatate varat in pamant situata pe strada Grossen Fischer-weide – o straduta strimta din vechiul cartier al orasului – a avut loc o drama ingrozitoare.
Locatarii acestui imobil erau : Eva Ruh, o vaduva in varsta de 75 de ani, fiul sau Walter, fiica sa Annie Hamann, le asemenea vaduva (sotul ei fusese omorat in razboi) si fiica acesteia din urma Uschi in etate de 9 ani. intr-un cuvant, o mica comunitate ca multe altele. Parintii, in varsta si lipsiti de mijloace de intretinere, traiau pe langa copii, ocupindu-se de ingrijirea si educatia nepoatei.
Ranile razboiului nu erau inca vindecate, desi se scursese aproape un deceniu. Femei tinere, dezorientate de razboi, neputand sa-si gaseasca un sot, private de o existenta normala, se aflau intr-o vesnica cautare a metodei de a le uita si a se deda unor placeri facile. Annie Hamann facea parte dintre acele fiinte care se credeau vitregite de soarta.
in dupa amiaza zilei de 15 februarie, rascolind in dulapul din bucatarie in cautarea unei gustari, Annie descoperi o pralina de ciocolata. Avea sa se afle mai tarziu ca Eva Ruh o pusese de o parte pentru a o oferi micutei Uschi. Annie Hamann musca o bucata, apoi, desgustata scuipa restul de podea. “Ce o mai fi si asta ? isi spuse ea ; este absolut imposibil de mancat !…” Cainele casei, o potaie alba care se invartea in jurul ei, mare amator de dulciuri, se repezi si linse de indata resturile de ciocolata. Acesta a fost inceputul : caruselul evenimentelor incepe sa se invarte atat de repede, incat, cu prilejul anchetei politienesti, batrana Eva Ruh, martora stupefiata a dramei, a avut sa intampine dificultati in a o reconstitui.
Annie se albi la fata, isi pierdu echilibrul si incerca sa se agate de masa. “Mama, baigui ea, nu mai vad nimic…” Cu ultimele forte se tara pana in dormitor si se tranti pe pat zvarcolindu-se, prada unor dureri atroce. Cateva clipe mai tarziu, isi pierdu cunostinta si, mai inainte ca mama sa sa fi avut timp sa cheme pe cineva in ajutor, isi dadu sfarsitul. Un medic, pe care vecinii il adusese in graba, se gandi ca moartea s-ar datora unor cauze naturale. insa, pe pardoseala bucatariei, privirile medicului fura atrase de cadavrul catelului.
Convins ca este vorba de o otravire, fara sa mai stea pe ganduri, chema politia. Comisarul Dahmen, seful politiei judiciare din Worms si cei doi adjuncti ai sai, Steinbach si Erhard – constienti de lipsa lor de experienta pentru a se descurca in efectuarea unei anchete, in cazul unei crime mai putin obisnuite – avura inspiratia sa apeleze la sprijinul Institutului de medicina legala din Mayence.
Ai vreo nelămurire?