Primul care a folosit in beneficiul personal, rezultatele reformei militare a lui Marius, adica armata de profesionisti, puternica si angajata mai degraba in serviciul comandantului, decit in cel al republicii, a fost Lucius Cornelius Sulla. Nascut in 138 i.e.n. apartinea vechii aristocratii romane (celebra ginta a Cornelilor), dar, chiar din tinerete, isi afisa dispretul fata de traditiile acesteia, manifestind un dezinteres total fata de cariera politica si militara.

Tineretea consumata prin lupanarele Romei (contemporanii marturisesc ca traia din castigul unei prostituate grecoaice, mai in varsta decat el) si pasiunea pentr literatura si arta, in special elenistica, il transforma intr-u fel de estet desfranat si vicios. Ascendenta sa ilustra il face totusi, sa fie ales chestor (107 i.e.n.), calitate in care, trimis in Numidia, la armata comandata de Marius in razboiul cu lugurtha, se remarca nu atit pe cimpul de lupta, ci in rol de negociator dibace si totodata perfid. Reuseste astfel sa obtina, in 105 i.e.n., alianta regelui mauretan Bocchus, care i-l preda pe propriul sau ginere lugurtha, refugiat la curtea sa in urma infringerilor suferite in fata armatei comandate de Marius.

si, cu toate ca lugurtha a facut parte din cortegiul triumfal al lui Marius la Roma, capturarea de catre Sulla a regelui numid a fundamentat celebra rivalitate dintre cei doicomandanti romani. Serioasele cunostinte militare practice, dovedite de Sulla mai tarziu, au fost deprinse in timpul “uceniciei” acestuia in statul major al lui Marius, in vremea campaniei numide si, mai cu seama, a campaniilor din Galia contra teutonilor si cimbrilor. si alte laturi ale caracterului sau se contureaza in aceasta perioada, asa incat, egoist, crud, cinic, lacom si risipitor (efect, probabil, al saraciei din tineretea sa), rece, desfranat, dar din ce in ce mai stralucit ca militar, este explicabil de ce acei ce l-au cunoscut indeaproape nu l-au iubit, iar cei ce-l stiau numai de la distanta – soldatii – l-au venerat.

Intelepciunea, pentru ca asta nu-i lipsea, evaluand exact popularitatea superioara celei proprii cu care Marius reArenea la Roma dupa ce zdrobise triburile germanice in Galia, il indeamna sa se reintoarca la viata anterioara numirii sale in statul major al lui Marius, pe care nu o parasi decat atunci cand creditul politic al acestuia se afla in declin. O sedere in Cilicia, ca propretor (92 i.e.n.), unde, prin reinstaurarea ca rege al Cappadociei a lui Ariobarzanes si tratative cu Partia (primul tratat romano-part), isi face o avere considerabila, precum si casatoria (a patra) cu Caecilia Metella, al carei tata, aristocrat extrem de influent, era “princeps senatus”, ii consolideaza brusc pozitia sociala si-l propulseaza pe primul plan al vietii politice romane.

Razboiul aliatilor, din 90-88 i.e.n., la care Sulla a participat ca legat al consulului Lucius Iulius Caesar, ii ofera un prilej suplimentar pentru intarirea prestigiului sau in crestere. in luptele contra samnililor, armata comandata de Sulla obtine la Stabies o victorie hotaratoare, care, scotand din lupta pe cei mai activi, alaturi de marsi, dintre aliati, provoaca incheierea razboiului.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?