Incadrare in epoca literara. Curente si orientari literare.
-Receptari critice.-
Rondelul cupei de Murano face parte din Poema rondelurilor publicata in 1927, intarind ideea de “paradis artificial” creat de Macedonski prin aceasta poezie cu forma fixa. In ciuda stilizarii si stapanirii depline a tehnicii versului, care tin amandoua de parnasianism, Poema rondelurilor e mai mult un experiment simbolist. Macedonski utilizeaza constient tehnici simboliste, precum corespondentele, sinesteziile, tehnica refrenului si a laitmotivului, versul liber, chiar daca uneori le grefeaza pe o mentalitate romantica.
Macedonski a fost un deschizator de drumuri si in ceea ce priveste conceptia artistica. Credea cu tarie ca poezia este regina artelor si ca poetul se ridica prin talent deasupra banalului. Despartindu-se de estetica maioresciana, Macedonski cerea poeziei sa trimita la cugetare, fara sa fie ea insasi o cugetare, in articolul Despre poema: “Poezia este senzatiunea directa…cugetarea nu e decat un produs al ei”. Exista o imanenta a poeziei care trebuie sa fie in permanenta in cautarea inefabilului. Senzorialul are un loc important in aceasta aventura, ne dezvaluie poetul intr-un alt articol – Simturile in poezie. Poezia, artele, precum si pretuirea lor depind exclusiv de acuitatea senzoriala, caci “numai ea este creatoare in domeniul intelectual si opera va fi, ce va fi fost simtul ce i-a dat nastere”.
-Tema si semnificatia titlului.-
Rondelul cupei de Murano este o arta poetica. Tema traduce conceptia personala a eului liric asupra artei, in general, si a poeziei in special. Arta e vazuta ca o insumare a unor substante eterate, pretioase. Titlul face referire la bogatia si rafinamentul acestor materiale, sticla de Murano fiind destinata obiectelor pretioase. Alaturi de ea stau pietrele scumpe si imaginile mitologice extrem de stilizate, aducand a emblema heraldica. Arta nu are esenta materiala, se foloseste de toate aceste materiale ca simbol al nobletii sale, e o inaltare, un extaz, o cale de accedere la nemurire.
Exista o intreaga simbolistica a cupei, a potirului, ce este inserata la modul constient in poem, Macedonski fiind pasionat de heraldica. Cautarea poeziei, ne poate spune titlul, este la fel de sacra si de indreptatita precum cea a Sfantului Graal, ambele presupunand purificare sufleteasca.
-Elemente de structura si compozitie-
Rondelul are o formula traditionala, cu 13 versuri impartite in trei catrene si un vers final care va repeta primul vers. Compozitional, cele trei catrene respecta succesiunea a trei momente distincte: primul sugereaza esenta artei, ai doilea catren evoca relatia artei cu absolutul si al treilea, impreuna cu versul final, se constituie intr-o concluzie. Repetarea primelor doua versuri in catrenul al doilea si a primului vers in final creeaza o structura muzicala poemului.
-Procedee si mijloace artistice. Imagini si figuri de stil.-
Poemul se deschide cu o negatie – “nu e de aur”, completata imediat de afirmatia ce trebuia scoasa in evidenta – “e de raze”, stabilind natura artei. Nu este negata nobletea si pretiozitatea aurului, ci valoarea sa materiala, profana. Aliteratia din primul vers – “Nu e de aur: e de raze” sporeste valoarea eufonica a poemului. Poezia trebuie sa adere la imaterial, razele sunt aici o reprezentare particulara a luminii, o proiectie concentrata a ei.
Grifonii sunt o imagine interesanta, ilustrand stilizarea si gustul poetului pentru mitologia antica. Ei sunt animale fabuloase cu cioc si aripi de vultur si trupul de leu, apartenenta la ambele categorii sporindu-le natura solara. Grifonul este legat atat de cer, cat si de pamant, ceea ce-l face un simbol al celor doua naturi, umana si divina. Prin urmare, poezia va reprezenta prin asocierea cu grifonii o mantuire a umanului prin conditia sa celesta, o cale de reunire a celor doua planuri. Mantuirea cere o stare extatica “E datatoare de extaze”, lamurindu-ne asupra conditiei artei. Ultimul vers al primului catren e o surpriza – pare a fi o adresare directa catre cititor, dar e doar reflexul unui retorism romantic al unui eu poetic prins in betia gesturilor teatrale. “Razele” sunt simbolul care va realiza corespondenta dintre o notiune abstracta, cum e imaterialitatea poeziei si un element din lumea concreta, lumina. Imaginile mitologice si pietrele pretioase vorbesc prin metafora cat de pretioasa e arta, dar si de calitatea ei de aspiratie spre nemurire: “in scanteierea-i de topaze/ Cuprinde-al nemuririi vin”. “Vinul nemuririi” este o conotatie interesanta la nectarul/ ambrozia bauta de zei nemuritori in Olimp, adaugandu-i- se si simbolurile crestine ale mantuirii si purificarii.
Concluzia e cuprinsa la inceputul ultimului catren, aducand in dezbatere o tema draga sufletului poetului ce va face o adevarata “traditie” in lirica noastra interbelica – poezia pura/ arta pura. Prepozitia “fara,, realizeaza distinctia dintre proza si poezie – “E arta pura, fara fraze”, aceasta din urma fiind asociata cu imagini beatifice ale infinitului – cerul si marea. Penultimul vers: “E sufletescu-avant deplin” asaza poezia in zona elanurilor interioare. Accentul pe latura interioara se realizeaza prin antepunerea epitetului.
-Versificatie-
Poezia contine rima incrucisata, masura variabila de 8-9 silabe. Ritmul este iambic.
Modurile si timpurile verbale
Indicativul prezent este modul absolut al poemului, ca asumare deplina a conceptiei artistice enuntate.
-Concluzii-
Rondelul cupei de Murano este o arta poetica interesanta, in care cugetarea abstracta e asociata cu cele mai neasteptate elanuri sufletesti, folosindu-se tehnici simboliste. Desi folosirea exclusiva a persoanei a III- a ar putea sugera raceala, rondelul evoca emotiile sublimate ale temperaturilor inalte ale spiritului.
Ai vreo nelămurire?