Cartea “Romantismul” a Verei Calin se deschide cu un “Cuvant inainte” in care autoarea explica motivele care au determinat-o sa redacteze aceasta lucrare si precizeaza ca isi propune sa ofere prin acest volum dedicat romantismului, o schita de istorie comparativa a literaturii universale.

Lucrarea este structurata in zece capitole.

In prima parte, numita “Romantismul- Generalitati” autoarea afirma ca Romantismul a aparut ca o reactive la rigoarea clasicismului si prezinta contextual aparitiei msicarii romantic in tari precum Germania, Anglia, Italia, Rusia, Polonia dar si in Tarile Romane.

In tarile romane, programul manifest al revistei “Dacia Literara” (1840) precizeaza trasaturile primei etape a Romantismului romansc, etapa pasoptista.
Romantismul s-a dezvoltata pe doua directii : Romantismul feudal (conservator) si Romantismul revolutionar (libertar).

Capitolul se incheie cu constatarea ca Romantismul a fost prima miscare literara avand un profund caracter de universalitate si cu sublinierea faptului ca s-a raspandit deosebit de repede atat in Europa cat si in spatiu extra-european.
In capitolul al doilea este explicata etimologia termenuluii “Romantic” (al carui sens initial s-a schimbat profund) apoi sunt prezentate ideile estetice ale diferitilor mari poeti romantici ai lumii.

August W. Schlegel a facut o distinctie intre clasic si romantic, sustindand-o insa prin alti termeni. Astefel, poezia moderna tinde spre infinit, cea vech spre echilibru. De asemenea, clasicismul inseamna puritate de genuri, romantismul, amestec. Apare apoi ideea ca poezia clasica este plastica si arhitectonica, in timp ce poezia moderna este pitoreasca.

Fratele sau, Friedrich Schlegel considera ca poezia moderna este poezia progresului infinit, a nostalgiei nesatisfacute, spre deosebire de poezia antica, o poezie a ciclurilor inchise.

Ghoethe a afirmat adesea contrastul clasic-romantic. El insusi un romantic prin anumite trasaturi de personalitate, spre sfarsitul vietii, Ghoethe depresiaza atitudinea romantic afirmand “Eu numesc classic tot ce e sanatos si romantic ceea ce e bolnav”. (Convorbiri cu Eckerman).

Estetica romantic a fost influentata de gandirea filosofica de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui urmator.

Ideile despre relativitatea spatiului si a timpului ale lui Kant i-au influentat puternic pe numerosi poeti romantici.

O pondere importanta in aceasta directie a avut-o si filosofia lui Schelling care are la baza ideea unitatii , aidentitati absolute intre ideal si real.

Din opera lui Schelling si in special din “Sistemul idealismului transcedental” si din “Filosofia artei” a extras poetica romantica ideea suprematiei artei, activitatea artistica fiind singura capabila sa sparga granitele dintre ideal si real, sa reprezinte infinitul in finit.

Schopenhauer a impus ideea romantica a geniului obiectiv, “nemuritor si rece”, cum l-a numit Eminescu.

Dintre cei trei poeti englezi apartinand primei generatii romantice – “Lakisti” – Coleridge a manifestat cea mai sustinuta inclinatie poetica. Pentru el, poezia, rezultat al comuniunii dintre om si natura, este suflul si spiritul ales al intregii cunoasteri.

In Franta, romantismul a aparut mai tarziu decat in Germania si Anglia. Chateaubriand, in lucrearea “Le Genie du Christianisme” elogiaza religia crestina. Romantismul sau este unul de tip feudal. Germaine de Stael neaga universalismul clasic, ea este o adepta a teoriei climatului.

Stendhal este singurul care se afirma “romantic” in sensul de astazi al acestui termen.

Pentru el, romantismul este arta de a prezenta poparelor opere literare, care in starea actuala a obiceiurilor si credintelor sunt susceptibile de a le da cea mai mare placere posibila.

In 1827, V. Hugo scrie prefata-manifest la drama “Cromwell”, de o autentica valoare ofensiva. El propune aici ca sursa de inspiratie istorica pentru un teatru pe care-l vrea istorie toate epocile trecutului.

Manifestul romantismului italian este redactat de Giovanni Berchet in “Lettera semiseria di Chisostemo” si cuprinde : elogiul folclorului, deprecierea miturilor clasice, negarea creatiei reglementate.

In spatiul romanesc, romantismul a cunoscut mai multe etape. Etapa prepasoptista este interesata de promovarea unei literaturi originale, inspirata de istoria, obiceiurile, traditiile poporului roman. Reprezentati ai acestei perioade au fost : Petru Maior, Gheorghe Asachi, Ion Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu.

Cezar Bolliac a fost primul romantic roman constient de antiteza clasicism-romantism.

Urmatoare etapa a romantismului romanesc, plasata in a doua jumatate a sec al XIX-lea, va fi dominata de personalitatea poetica a lui Eminescu.
Ca o concluzie a celui de-al doilea capitol se afirma ca este comuna aproape tuturor romanticilor atitudinea de explicita sau implicita negarea oricarei constructii estetice, a oricarei poetici fundamentate pe o gandire rationalista.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?