Originalitatea atmosferei descrise de Bacovia a fost reliefata de Eugen Lovinescu: “Bacovia (n.1881) a creat o atmosfera personala de coplesitoare dezolare, de toamna cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitata intr-un peisagiu de mahala de oras provincial, intre, cimitir si abator, cu casutele scufundate in noroaie eterne, cu gradina publica ravasita si bucuria panoramelor, in care “princese ofteaza mecanic in racle de sticla””.
Spatiul bacovian este orasul de provincie aflat sub semnul plumbului, al amurgurilor violete si al ninsorilor cenusii. El reprezinta o faza in curgerea ireversibila spre moartea lucrurilor: imaginea mahalalelor in care “mai neagra noaptea pare”, a suvoaielor “triste” care inunda casele si a zidurilor vechi “ce stau in daramare” (Sonet) caracterizeaza degradarea materiei; in acest spatiu, fluviul heraclitean a acoperit esentele primordiale si din curgerea lui n-a mai ramas decat malul.
Ai vreo nelămurire?