Despre Simbolism

Curent literar artistic constituit in Franta la sfarsitul secolului al XlX-lea, ca o reactie fata de parnasianism.

Poetul francez Jean Moreas, prin articolul manifest Le Symbolisme, statueaza numele curentului, inlocuind denumirea de decadentism.

Charles Baudelaire este considerat precursorul simbolismului francez, prin poemul Corespunderi. Versurile din Florile raului (Les fleurs du mal) exprima drama omului modern apasat de “spleen”, obsedat de ideea mortii Cultiva forta de sugestie, armonia, sinestezia – “Parfum, culoare, sunet, se-ngana si -si raspund…” Apeleaza la corespondentele intre eul poetului (universul mic) si lume (universul mare).

Caracteristici: recurge la valentele muzicale ale cuvantului – cadenta, ritm launtric, repetitii, refrene, armonii (P. Ver-laine in Arta poetica spune: “Muzica inainte de toate”); foloseste simboluri noi, inventate de fantezia poetica; preferinta pentru imagini vagi, fara contur; cultiva versul liber; investigheaza zone tematice noi, specifice orasului tentacular – taverna, spleenul, nevrozele, nostalgia plecarilor, melancoliile autumnale, obsesia culorilor – alb, violet, a unor instrumente – ale caror sunete exprima stari sufletesti clavirul, vioara, fluierul, armonica, pianul, harfa etc; motivele singuratatii, al evadarii, al ploii.

Respinge retorismul romantic si naturalismul.
Reprezentanti – in literatura universala: Stephan Mallarme, Arthur Rimbaud, Tristan Corbiere, Paul Verlaine, Rene Ghil, Jules Laforgue (Franta); E. Verhaeren, St. George, Rilke, G. Trakl -scriitori de limba germana (Germania si Austria); Yeats, Thomson, Hopkins, F. M. Ford, T S. Elliot, E. Pound (de limba engleza); Block, Bielai, Esenin, B. Pasternak, Ana Ahmatova (literatura rusa); Pascali, Ungaretti, Montale (literatura italiana); Ady,Endre (Ungaria); R. Dario, Lorca partial – (literatura spaniola).

In literatura romana – precursor poate fi considerat si M. Eminescu. Etape: 1) teoretica-estetica – Al. Macedonski – Poezia viitorului (1892); Despre logica poeziei (1880); Arta versurilor (1881); 2) experiente si cautari; 3) plenitudine (G Bacovia); 4) declinul (1914-l920).'

Scriitori: D. Anghel, st. Petica, M. Cruceanu, Traian Demetrescu, I. Minulescu, D. Iacobescu, G. Bacovia etc; Arghezi, Pillat, A Maniu, I. Vinea – poezie cu elemente simboliste.

Termenul se foloseste si in sintagma simbolism fonetic structura fonetica a unor cuvinte prin care se sugereaza notiunea cheie, o anumita atitudine semnificatie – valoare onomatopeica eufonica.