Poporul roman a realizat de-a lungul timpului un tezaurartistic deosebit caracterizat prin diversitate tematica afectiva si tipologica :basme, legende, doine, snoave, balade, strigaturi, etc.
Intre acestea, un loc aparte il ocupa operele lirice, deoarece,prin intermediul lor, oamenii talentati din popor, autorii anonimi si-au exprimat direct sentimentele, aspiratiile si convingerile lor.
Doina este opera lirica populara in versuri care exprima cele mai profunde sentimente- de dragoste, de jale, de dor, de revolta, etc.
O astfel de creatie populara, o doina este si opera literara care poarta ca titlu chiar numele acestei specii folclorice pe care o reprezinta -doina. Creatorul liric al poeziei Doina este dovedit de prezenta eului liric care i se exprima direct propriile sentimente de dragoste, de admiratie si de pretuire fata de doina, fata de melodia ei, de rolul pe care aceasta il joaca in viata oamenilor din popor. Prezenta eului liric este dovedita si de adresarea directa catre doina care apare personificata sau de formele verbale si pronominale de persoana 1 :””aud””, “”m-as duce “”. “”eu stau””.Prima trasatura a apartenetei acestei creatii populare in specia literara de doina este lirismul textului, diversivitatea si profunzimea sentimentelor exprimate. Astfel poetul anonim este fermecat de armonia doinei care ii alina suferintele, dar si de capacitatea ei de a exprima durerrea profunda. El iubeste profund si statornic doina pentru ca il insoteste pe omul din popor in orice si pretutindeni indiferent de anotimp si de loc : primavara, vara, toamna, iarna, afara, in casa.
Permanenta doinelor n viata acestora si legatura lor stransa sunt sintetizate in ultimele versuri cand trairile eului liric ating cote maxime :””Doina zic doina suspin Tot cu doina ma mai tin,
Doina cant, doina soptesc Tot cu doina vietuiesc””.Ca in orice doina sentimentele : dragostea , admiratia, di iubirea, sunt exprimate in mod gradat si sunt deosebit de profunde caci subsantivul doina este subiectul admiratiei poetului anonim si este repetat de paisprezece ori in textul poeziei din care de patru ori in cazul vocativ, iar de sase ori in ultimele patru versuri.
Acelasi scop stilistic ii servesc si repatarile verbului “”cant”” si a subsantivului “”zilele”” si a adverbului “”tot”” Valoarea acestei creatii populare este data atat de lirismul ei covarsitor cat si de profunzimea sentimentelor exprimate trasatura care o individualizeaza intre alte creatii similare.
Tocmai prin aceste note definitorii ea se incadreaza genului liric si uneia dintre speciile acestuia, doina.
Sursa Imagine:www.freeschoolclipart.com
Ai vreo nelămurire?