Ioan Slavici este in literatura romana de sfarsit al secolului al IXX-lea printre primii creatori de nuvela. Nuvelele sale infatiseaza procesul de saracire ce cuprinde populatia de la sat dar si din targuri in fata capitalismului. In aceste opere Ioan Slavici ilustreaza o mentalitate specifica zonei in care s-a format si anume ca “omul este intreg doar daca are avere” fiind astfel respectat de ceilalti.
Averea presupune o situatie materiala mai buna astfel incat omul sa nu fie preocupat decat de independenta lui, de integritatea lui morala. Majoritatea personajelor din nuvela lupta pentru a castiga avere, insa aceasta lupta nu este lipsita de riscuri, deoarece umbland dupa avere omul uita sa mai fie om. In aceasta situatie intervine o morala intrasigenta in sensul ca fiecare gest necugetat pe care personajul il face pentru a dobandi avere nu ramane nepedepsit. Aceasta este de fapt si teme nuvelei Moara cu Noroc: banul.
In creatia lui Slavici banul are dubla acceptiune: pe de o parte exista texte in care averea sau procesul de acumulare a averii transforma sufletele rezultand un rol malefic; pe de alta parte exista texte (romanul Mara) in care banul si a avea bani nu este un lucru rau, deoarece acumularea capitalului nu transforma personajul rezultand un rol benefic.
Slavici se dovedeste un maestru in prezenta constructiei realiste a conflictului, in special in a celui psihologic ce se transforma treptat pana la momentul in care ajungem la o prezentare radiczla a caracterului personajului Ghita.
Criza ce se produce in interiorul familiei ce pare la inceput atat de asezata este anuntata cu mult inainte de declansarea conflictului. Personajul care anunta intr-un fel tot ce i se va intampla lui Ghita este soacra. Soacra este un personaj simbolic avand rolul corului antic din tragediile grecesti sau poate fi asemanata cu raissonneur din textele clasice frantuzesti, anuntand de la inceput ceea ce urmeaza.
Asadar soacra are rolul de avertisment, este ceea ce putem numi glanul fatalitatii, nu intamplator apare la inceput cand lanseaza acel avertisment si la final cand aseaza totul sub semnul tragicului prin replica:”Asa le-o fost dat”. De asemenea soacra poate fi considerata glanul ratiunii dar si al intelepciunii populare, care stie ca orice schimbare de “noroc” poate atrage o dezlantuire a fortelor malefice influentand astfel viata personajului.
Cu toate ca primeste acest avertisment Ghita nesocoteste cuvantul pentru ca isi doreste cu orice pret bunastarea materiala. Un alt element care joaca un rol esential in avertizarea personajului sunt imprejurimile morii cu noroc. De la inceput autorul arata locul singuratic si plin de primejdii in care este asezata carciuma, adaugand de asemenea acele cruci cu rol de a-l instiinta pe Ghita dar si pe noi cititorii de tragediile trecute.
Ai vreo nelămurire?