Dupa ce zdrobise, in ultimele zile de mars, cateva cete razlete de pedestrasi ai regelui hitit Muwatalli, cum ziua se apropia de asfintit, iar pana la Kad puternica cetate hitita, mai erau aproape trei ore de mars, tanarul faraon dadu semnalul do popas. Locul era prielnic prin apropierea de valea lui Oront, cel cu ape lenese. Cand tabara era intocmita, un grup avansat de cercetare ii adusesai vestea, confirmata si de doi transfugi hititi, ca Muwatalli insotit de grosul pedestrimii si de toate carele de lupta, se retrasese spre nord, sperand ca la Emese (Homs din Siria de astazi) grosimea zidurilor ii va da puterea sa biruie navala egipteana.
Prima masura a lui Ramses fu trimiterea, chiar in acea noapte, a unui corp de ostasi de elita – corpul lui Amon – spre Emese, care, dupa o ocolire spre litoral, urma sa cada in flancurile hitite. Apoi, isi pregati trupele de avagarda – cuprinse in corpul lui Ra, condus de insusi faraonul – ca a doua zi, odata cu rasaritul, sa porneasca spre Kadesh, sa treaca prin sabie mica (probabil) garnizoana lasata de dusman si sa se regrupeze cu grosul fortelor la cotul pe care-l facea Orontul inainte de Emese. Masurile luate dovedeau o neobisnuit de ascutita iscusinta militara. De fapt, Ramses al II-lea, al treilea faraon al Egiptului din dinastia a XIX-a, isi incepuse ucenicia militara inca pe vremea tatalui sau, Seti I, in campaniile contra libienilor si etiopienilor. Comportarea sa in aceste expeditii dadu batranului faraon certitudinea ca fiul sau isi va apara bine domnia, desavarsind continuitatea dinastiei sale, care, se stia, nu avea legaturi car vechea familie regala, ci era rezultatul uzurparii lui Horemimb.
Dinastia a XIX-a (1308 – 1171 i.e.n., alte cronologii: 1314 – 1200 i.e.n.) a fost inaugurata de Ramses I care, insa, n-a domnit decat doi ani (1308 – 1306 i.e.n.). Urmand exemplul generalului Ho-remheb, care, fara a avea vreo legatura cu familia regala, a uzurpat tronul ramas vacant la moartea lui Tutankhamon, Ramses I, general pe vremea lui Horemheb, procedeaza la fel la moartea acestuia. Seti I, urmasul lui Ramses I, un faraon deosebit de energic, isi consolideaza stapanirea si domnia sa (1306-1291 i.e.n.) ce se caracterizeaza prin stabilitate interna.
Asa ca, odata venit la carma Egiptului (perioada Regatului Nou), pe care nu o va parasi vreme de 67 de ani, intre 1290 si 1223 inaintea erei noastre, dupa alte cronologii 1298-1232, Ramses al II-lea avea o experienta militara intinsa, la care trebuie adaugata cea de coregent, tatal sau asociindu-l, in ultimii ani ai domniei, la conducerea treburilor regatului. Avea la dispozitie o armata puternica, careia ii dezvolta gruparea de soc – carele de lupta, pentru a duce razboaiele de stapanire a Siriei si Canaanului, pe carele dorea si regatul hitit, al carui rege, Muwatalli, constituise o puternica coalitie antiegipteana.
Transa, in favoarea sa, disputa pentru putere cu preotii the-bani, inceputa de inaintasii sai, dezvoltand noua capitala din nord-estul Deltei, Tanis. Mutarea Capitalei, de la Theba la Tanis, de catre Ramses I, apoi la Memphis, de catre Seti I si din nou la Tanis sau la Per Ramses (Casa lui Ramses), de Ramses al II-lea, nu era un simplu transfer geografic din sud in nord, ci o desprindere de sub tutela preotilor thebani ai zeului Amon.
Faraonul incurajeaza, in acelasi timp, si intarirea credintei in alt zeu, Seth, care, desigur ca nu este, ca rivalul sau din sud, zeul absolut si atotputernic, zeul statului “mondial”. Credinta in Amon ramane astfel puternica, faraonii fiind in continuare prezentati poporului ca descendenti directi ai acestuia. Dar schisma a dus, cel putin pentru moment la izolarea preotilor si aristocratiei thebane, ce amenintau puterea faraonului.
Simbolul acestei schisme este reprezentat cu stralucire de splendidele constructii din nord! estul Deltei Nilului, ridicate de Seti I si mai ales de Ramses al II-lea, intre care se disting cele din Per Ramses si Abydosj Reactiei preotimii thebane ii datoram o originala opera literara – Cantecul bataliei de a Kadesh, cunoscut si sub titlul Poemul lui Pentaur – care exprima incercarea preotimii de a-l indeparta pe Ramses al II-lea de oastea sa pusa la punct si care constituia principalul sau sprijin. Poemul este compus de poetul oficial al faraonului, Pentaur, care si-a facut instruirea sub indrumarea preotilor tbebani. Conform poemului ostasii sunt lasii plini de ingratitudine care si-au lasat stapanul binefacator singur intre dusmani si numai marele Amon, amintindu-si de credinta faraonului, l-a salvat de pieire lai Kadesh.
Popularitatea lui Amon il impiedica pe Ramses al II-lea sa-l neglijeze cu totul, astfel ca el ii ridica in sud numeroasei monumente. intre cele mai cunoscute sunt sala hipóstila de la Karnak (sat langa Theba) adaugata templului principal al] lui Amon, templul de la Abu-Simbel, taiat in stanca, avand la intrare 4 gigantice sculpturi de 20 de metri inaltime reprezentandu-l pe faraon, Ramaseonul, tot din Theba, precum si curtea anterioara a templului de la Luxor (astazi cartier sudic al Thebei), in care se disting doi piloni si doua obeliscuri din granit. Toate lucrarile amintite sunt de o grandoare specifica vechiului Egipt; spre exemplu, unul dintre obeliscurile de la Luxor este inalt de 22,83 metri si cantareste 250 tone. Numele lui Ramses al Il-lea, decretat de preotime si aristocratie stapan absolut al tuturor si chiar al naturii, s-a confundat, inca din timpul domniei sale, cu puterea suprema si fara infrangere, astfel incat l-au purtat nu mai putin de noua faraoni care, din 1170 i.e.n., au urmat la domnie.
Ai vreo nelămurire?