Povestirea pe scurt la Hanul Ancutei de Mihail Sadoveanu

Povestirea nu are un subiect propriu-zis; este mai degraba un memorial de calatorie cu un continut prezentat ca un chestionar la care este supus negustorul Damian Cristisor dt cioban si de zodier, cei mai potriviti reprezentanti ai mentalitatii patriarhale moldovenesti ce respinge noutatile civilizatiei.

Negustorul aduce marfa de la Lipsea si prezinta locuri si obiceiuri pe care le-a vazut la Liov, Lipsea, Tighina, Strasbourg, Paris. Descrie trenul cu care a calatorit, ordinea din tara nemteasca, de la casele “una peste alta”, ulitele “dintr-o singura bucata de piatra”. vestimentatia, alimentatia, pana la invatamantul pentru baieti si fete sau aplicarea legii. O mica fresca a moravurilor autohtone se constituie cu prilejul intoarcerii in tara Moldovei, aratand comparativ nesiguranta drumurilor din tara fata de ordinea din Apus (cele patru dari pentru vamile locurilor).

Naratiunea releva dubla apartenenta a povestitorului: la spatiul inchis (al hanului si ai Moldovei) si la spatiul deschis, al civilizatiei apusene, ale carei randuieli stie sa le pretuiasca. Senzationalul naratiunii nu vine din actiune, ci din evocarea unor obiecte sau obiceiuri nemaiauzite pentru oamenii unei lumi patriarhale, refractare la civilizatie.