Scriitorul s-a nascut (dupa propria marturie) la 13 noiembrie 1884, dar documente oficiale de stare civila dau ca data 27 noiembrie. Este fiul lui Vasile Costache Voicu si al Sultanei, din comuna Parscov, judetul Buzau.
Era al saselea fiu, dupa Filipache si patru fete. Isi petrece copilaria in satul natal, intr-o atmosfera “autentic rurala, ritmata de anotimpuri, poruncita de natura, insailata pe datini si stravechi obiceiuri.” Urmeaza cursurile scolii primare la Plescoi si Buzau, iar clasele secundare la liceul “Alexandru Hasdeu” din orasul de resedinta al judetului.
S-a numit in scoala Voiculescu, derivat de la Voicu. Termina cursurile secundare la liceul “Gheorghe Lazar” din Bucuresti. Se inscrie la Facultatea de Litere si Filosofie in 1902, unde urmeaza cursurile un an de zile, dupa care intre 1903-l909 este student la Facultatea de Medicina. O cunoaste pe Maria Mitescu (1887-l946), studenta cu care se casatoreste in 1910. Vor rezulta 5 copii. In acelasi an isi sustine teza de doctorat. Este medic la circumscriptiile Ocolul (jud. Gorj), Campu (jud. Buzau), Hotarele (jud. Ilfov), Bezdead, Tatarani (jud. Dambovita) etc.
Debuteaza cu poezia Dorul, in 1912, in Convorbiri literare, iar editorial in 1916, cu volumul Poezii. Apar alte volume de poezii si proza semmnate de Vasile Voiculescu.
Regimul comunist il condamna la inchisoare acuzat de scrierea unor lucrari de literatura subversiva. Este eliberat in 1962 odata cu detinutii politici, dar reabilitarea, motivata ca o “eroare judiciara”, vine tarziu (1968).
Se stinge din viata la Bucuresti, in anul 1963.
OPERA: Poezie – Poezii (1916); Din Tara Zimbrului (1918); Parga (1920); Poeme cu ingeri (1927); Destin (1933); Urcus (1937); Intrezariri (1939); Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara (postum, 1964). Proza (postum) – Capul de zimbru (povestiri, 1966); Ultimul Berevoi (povestiri, 1966); Zahei orbul (roman, 1970). Dramaturgie – La marginea minunii (1934); Umbra (1935); Fata ursului (Demiurgul, 1943).
Ai vreo nelămurire?