Comentariul basmului popular “Greuceanu”

Basmul “Greuceanu” este o naratiune de mare intindere in timp si in spatiu, intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, la actiune iau parte personaje cu trasaturi supranaturale, unele reprezinta binele iar altele raul. In idealul lui pentru ” lumina “, pentru binele oamenilor, Greuceanu se infrunta cu forte potrivnice : zmei, zmeoaice, diavoli ( personaje fantastice ), dar si cu oameni ciudati ( sfetnicul mincinos al imparatului ” rosu ” ).

Compozitia basmului ” Greuceanu ” urmeaza schema specifica a acestei specii literare epice, spre o comunicare a un mesaj umanist tonic, de incredre in triumful luminii, adevarului si binelui. Eroul participa, ca un Demiurg la ordinea cosmica, reda pe bolta cerului cei doi astri : soarele si luna. Intalnim in aceasta structura epica numeroase motive : motivul aspiratiei spre lumina, motivul fratiei de cruce, motivul metamorfozelor, motivul luptei drepte impotriva zmeilor, zmeoaicele, motivul dorintei implinite, motivul inlaturarii minciunii, motivul rasplatirii si motivul implinirii umane prin casatorie.

Subiectul acestei opere literare este simplu, actiunea se desfasoara linear, alcatuita dintr-un sir de episoade in care se nareaza peripetiile eroului principal – Greuceanu. Actiunea este proiectata intr-un spatiu nelimitat si intr-un timp nedeterminat. ” A fost o data ca niciodata… A fost un imparat si se numea imparatul Rosu.Era foarte mahnit ca in zilele lui, niste zmei furasera luna si soarele de pe cer “. Din expozitiune se contureaza chipul imparatului iubitor de dreptate : ” trimisese oameni prin toate tarile “, ” trimisese razesi prin orase “, in scopul de a gasi pe cineva temerar de a elibera luna si soarele de la zmei. Recompensa unei fapte marete, in semn de apreciere pentru marile virtutii umane, este : jumatate din imparatie, fiica imparatului va deveni sotia invingatorului. Multi voinici ” se poticnisera, semetindu-se cu usurinta “, dar nu toate mustele fac miere.

Eroul ” un viteaz pe nume de Greuceanu ” nu are origine imparateasca ( precum se obisnuieste in basm ), el apare ca un exponent al unei insusiri morale, eroice ” vitejia “, calitate apoteozata de spiritul nostru national.

Daruindu-se pentru binele tuturor din imparatie, Greuceanu isi asuma marele risc. “Fie marite imparat, chiar de as stii ca as pieri, tot nu ma voi lasa pana voi duce la capat bun sarcina ce imi iau de bunavoia mea.”

Momentul acesta constituie intriga subiectului.

Ratiunea, dragostea de oameni, iubirea adevarului si sentimentul prieteniei anima tot potentialul eroic al personajului principal : ” Greuceaunu lua cu dansul pe fratele sau si merse, merse, merse, cale lunga, departata pana ajunse la Faurul pamantului “.

Efortul uman este mare, se strabate spatiul imens ( repetitia verbului merse da impresia spatiului fabulos imaginea miscarii si timpului este sustinuta si de determinarile prin epitete generalizatoare ” cale lunga departata ). Sfatul de trei zile si trei nopti cu Faurul pamantului, fratele lui de cruce, il pregateste sa infrunte vicleniile zmeilor.