Suveranul cu acest nume, cel mai important suveran al Regatului Asirian Mijlociu (1390-908 i.e.n.), face intrarea Asiriei in marea politica a Orientului Antic. Dupa un rol modest in Mesopolamia, in timpul Regalului Vechi Asirian, perioada spre sfirsitul careia Asiria cazuse chiar sub dominatia, pe rand, babiloniana si mitanniana, Eriba-Adad I (1390-1364 i.e.n.), profita de zdrobirea statului Mitanni de catre hititi si obtine independenta statului, pe ca
re urmasul sau, Assur-Ubaliit I (1363-1328 i.e.n.) il intinde in intreaga Mesopotamie. Expansiunea asiriana, in acest inceput de epoca, nebeneficiind de ascendente nete fata de vecinii sai, se desfasoara lent. Abea in vremea domniei lui Salmanassar I (1273-1244 i.e.n.), Asiria reuseste sa transeze in favoarea sa disputa cu hititii asupra teritoriului Mitanni si, pentru prima data, atinge Eufratul, luand Karkemishul, cheia Siriei pentru cel ce venea din est si cheia Mesopotamiei pentru cel ce venea din vest. Aparitia asirienilor in Karkemish a grabit pacea egip-teano-hitita. Este un moment de cumpana in Orientul Mijlociu pe care Tukulti-Ninurta I (1243- 1207 i.e.n.) il foloseste cu fermitate impunand suprematia asiriana. Atuul superioritatii sale l-a constituit armata, pe care Tukulti-Ninurta I a transformat-o in cea mai moderna armata din vreme, cumplitul tavalug asirian.
A intemeiat, corpuri de pedestrime excelent protejata, o calarime, in acelasi timp mobila si grea, care lupta cu lancea grea, dar si cu arcul, corpuri de care de lupta si, mai ales, servicii de asalt echipate cu moderne masini de razboi (in special berbeci de spart zidurile si turnuri mobile). Datorita acestor servicii de asalt felul razboiului in Mesopotamia se schimba. Daca pana atunci cetatile erau luate dupa ani de asediu, mai ales prin infometare, Tukulti-Ninurta I cucereste cetate dupa cetate prin forta ostilor sale de asalt. Pe de alta parte, asediatii nu mai indrazneau sa execute incursiuni in rindul atacatorilor, intrucat tabara asiriana, ce se intocmea rapid, de catre aceleasi servicii de geniu, era practic inexpugnabila.
Cu o armata bine pregatita si antrenata in razboaiele de asediu, Tukulti-Ninurta I rastoarna toate legile razboiului din mileniul al doilea inaintea erei noastre. Atacul sau se desfasoara prin surpriza, este rapid si beneficiaza de intreaga capacitate a trupelor in stare sa lupte. Unicul scop al cuceririi sunt jaful, distrugerea, incendiul, omorul. Populatia rezistenta este exterminata in chinuri de o atrocitate care depasea orice imaginatie. Putinii care raman in viata sunt cei bine dezvoltati fizic. Ei sunt adusi in Assur si transformati in sclavi. Izbirea asiriana incepe a fi asemuita cu fulgerul, in urma trupelor asiriene nu mai ramane nimic in afara de ruine fumegande si stive de cadavre, iar, mai tarziu, pustiul.
Utilizand astfel de metode, Tukulti-Ninurta I largeste considerabil teritoriul Asiriei, la nord-vest si nord-est, supune Babilonul, de unde aduce la Assur statuia zeului Marduk, spre a o inchina lui Assur, zeul sangeros al Asiriei. Efectueaza cu succes incursiuni chiar in teritoriul statului hitit, trecand peste celebrul “zid de fier al hititilor”. La interior, politica sa se izbea, insa, de guvernarea consiliului batranilor ramas destul de puternic la nivelul Capitalei. Este motivul pentru care construieste pe malul stang al Tigrului, vizavi de Assur, o noua capitala: Kar-Tukulti-Ninurta.
Incercarea sa de a se rupe de tutela aristocratiei provoaca reactia consIIIului assurian, ce ar fi ramas un simplu consiliu orasenesc si Tukulti-Ninurta I este ucis de “cei mari”. Regatul asirian, ce se apropia cu pasi mari de statutul de imperiu, ramane pentru un secol in mana unor suverani slabi. Va fi meritul unui alt rege, Tiglatpalassar I (1112- 1074 i.e.n.), renasterea politicii expansioniste asiriene; acesta da regatului dimensiuni de imperiu, intinzind stapanirea asiriana in Siria de Nord, unde a atins Muntii Libanului si Fenicia.
Dupa moartea lui Tiglatpalassar I, slabii suverani care i-au urmat se izbesc de o covarsitoare invazie, care patrundea in Mesopotamia dinspre Arabia avind cel putin tot atata forta cat si armatele asiriene: arameii. Popor semit, de crescatori de vite, fixat, dupa ruina statului hitit, in principatele independente de pe malul Eufratului si in Siria (cel mai important stat arameic va fi cel din Damasc), arameii vor reduce imperiul asirian la frontierele sale firesti si isi vor impune limba in intregul Orient, reusind, pana in jurul anului zero, sa inlocuiasca ca limba uzuala chiar ebraica, in Palestina. Timp de doua secole, Asiria va ramine un modest regat independent in nord; de-abia sub Adad-Nirari al II-lea (908-889 i.e.n.) Asiria isi va reincepe ascensiunea, cunoscand, in perioada Regatului Asirian Nou, intre 908-605 i.e.n., maxima expansiune teritoriala.
Ai vreo nelămurire?