Autorii realisti zugravesc realitatea veridic si obiectiv, “creand cititorului impresia ca universul fictional este o oglinda a realitatii ; de fapt ei isi doresc sa creeze viata ; un univers care sa-l concureze pec el real si pe care in considera superior acestuia, o lume adevarat mai boagat si mai fina” (Gheorghe Craciun).
De aici si viziunea omniscienta si formula obiectivitatii preferate de scriitorii realisti : “Artistul- afirma Flaubert- trebuie sa fie pentru opera sa ceea ce este Dumnezeu pentru creatie : sa fie simtit pretutindeni, dar niciodata vazut”.
Balzac considera ca numai amanuntele constituie meritul operei literare.
G. Calinescu incearca revolutionarea formulei balzaciene, in conditiile in care la mijlocul secolului al XIX-lea, in literatura romana patrunde un nou mod de a face roman preluat dupa formula lui Proust. Asadar, “Enigma Otiliei” se vrea un roman balzacian, deci realist , epic si obiectv. G. Calinescu apreciaza formula clasica drept “singurul mod de crea durabil si esential”,
Publicat in 1938, romanul “Enigma Otiliei”, ridica de la bun inceput probleme privind incadrarea lui intr-un curent literar. Este un roman realist cu elemente moderniste, apartinand prozei interbelice. De asemenea este roman balzacian, social si citadin.
Structura, compozitia, personajele, arhitectura naratoriala, o serie de pasaje lirice demonstreaza cu pregnanta ca opera “Enigma Otiliei” este in acelasi timp un roman clasic, romantic si realist, dar nu lipsesc nici elemente baroce.
Este un roman prin amploarea actiunii, desfasurata pe mai multe planuri, cu conflict complex, la care participa numeroase personaje. Este roman realist prin : tema, structura(inchisa), specificul secventelor descriptive, realizarea personajelor, dar depaseste modelul realismului clasic, al balzacianismului, prin spiritul critic si polemic (parodic, ludic etc) , prin elemente ale modernitatii.
Este un roman obiectiv, deci focalizarea este zero. Viziunea “dindarat” presupune existenta unui narator obiectiv, naratiunea facandu-se la persoana a treia. Naratorul omniscient este vocea acelui dumnezeu al operei, ce se ascunde in spatele tuturor actiunilor si personajelor-este regizorul absolut (narator omniprezent).
Desi intentia sa este de a trece neobservat, prezenta ii este tradata in primul rand de organizarea detaliata a fiecarui aspect al lumii fictionale, iar in al doilea rand de comentariul de estet, autorul substituindu-se permanent personajelor realitatii.
Faptul ca limbajul personajelor este uniformizat dovedeste o data in plus ca, desi adopta un ton obiectiv, naratorul se ascunde in spatele tuturor personajelor sale.
Prin tema, romanul este balzacian si citadin. Caracterul citadin este un aspect al modernismului lovinescian. Se infatiseaza viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XIX-lea sub strictul determinism social-economic. Vin sa intreasca intentia balzaciana tema paternitatii si cea a mostenirii.
In centrul romanului sta istoria unei mosteniri si lupta pentru inavutire, pentru urcarea scarii sociale, iar pe fondul recrearii imaginii sociale burgheze se proiecteaza si formarea unui tanar, care inainte de a-si face cariera, traieste iubirea si relatiile familiale.
Titlul initial al romanului “Parintii Otiliei”, reflecta tema paternitatii, fiecare personaj determinand cumva soarta fetei. Autorul schimba titlul din motive editoriale si deplaseaza accentul de la un aspect realist, traditional, la tehnica moderna a reflectarii poliedrice, prin care este realizat personajul titular.
Ai vreo nelămurire?