Corectia imaginilor reciproce si nevoia de ameliorare a relatiei, in acest moment terapeutic, a aparut ca o parghie de remotivare a cooperarii lor terapeutice, in aceasta etapa, imaginile mutuale suporta o prima corectie pozitiva, in sensul urmator : ea il percepe pe el ca fiind de fapt un timid, care are mari dificultati in a-si exprima sentimentele de afectiune pe care le resimte pentru ea si in aceste conditii doreste sa-l ajute sa-si “infranga timiditatea”, sa se “maturizeze” si sa-si nuanteze conduita afectiva ; el o percepe pe ea ca fiind “matura”, dar extrem de sensibila si delicata, cu o mare nevoie de ocrotire si de valorizare, ceea ce il stimuleaza in a se dezinhiba si a-i oferi “mai multa caldura” si consideratie. Acest “viraj” atitudinal a marcat momentul depasirii depresiei si ameliorarii simptomelor conversive. Aparent, in acest moment problema cuplului aparea ca rezolvata psihoterapeutic, urmand ca cei doi parteneri sa-si gaseasca spontan un stil comunicational optim.
Abandonarea cuplului in acest moment ar fi insemnat insa sa-l expunem repetarii unor disfunctii anterioare, in lipsa practicarii unor mijloace de comunicare si a unor conduite flexibile de rol marital “prescris”. Din acest motiv, s-a continuat printr-o terapie maritala de reconstructie a relatiei de comunicare si a stilului de viata conjugala. Aceasta etapa terapeutica a cuprins, pe langa o ampla informare in probleme de comunicare erotico-senzitiva si sexuala, si o “formare” experimentala a abilitatilor de relatie conjugala, cu stimularea, in special, a spontaneitatii si creativitatii intercomunicarilor verbale si nonverbale.
Stilul comunicarii sexual-afective s-a imbunatatit astfel simtitor, prin nuantare si adecvare conform expectatiilor reciproce. Pe de alta parte, in sfera decizional-actionala s-a produs o modificare a participarilor celor doi soti, prin restrangerea optima a sferei de influenta a sotului (autoritarism excesiv) si extinderea concomitenta a sferei de implicare a sotiei (initial detasat sub-misiva). Egalizarea treptata a participarilor in luarea deciziilor privind viata cuplului (amenajarea si intretinerea ambiantei caminului, tipurile de loisir, relatiile sociale externe, organizarea si planificarea bugetului comun etc.) a creat premisele maturizarii relatiei conjugale, consolidarii ei prin asimilare mutuala, conferindu-i o mai mare stabilitate. Dupa depasirea fazei experimentale, resimtita totusi ca fiind oarecum artificiala, dar stimulativa si secu-rizanta, ameliorarea situatiei de cuplu devine o realitate, consolidata de satisfactiile reciproc marturisite ale vietii in doi.
Depasirea impasului conjugal, prin rezolvarea crizei, precum si insusirea unui stil comunicational optim prin terapie formativa de reconstructie au conferit acestei casnicii dimensiunea stabilitatii si a satisfactiei.
Starea clinica a pacientei s-a modificat maximal, simptomele conversive (psihosomatice) ameliorandu-se dupa doua luni de psihoterapie, si consolidandu-se ulterior, pana la disparitia completa a acuzelor respective..
Starea depresiva a pacientei a fost complet depasita, ea trecand intr-o formula comportamentala usor dezinhibat-demonstrativa, conform fondului structurii ei de personalitate. Actualmente, se afla in limitele unei bune adaptari sociale, isi largeste semnificativ cercul de prieteni, iesirile independente, castigand un plus de siguranta relationala. Timia este normostenica, persistand insa unele fenomene nesemnificative de natura senzitiva cu note de ruminatie pe teme conjugale. Practic, deficienta sa psihica s-a anulat dupa cea sase luni de tratament, permitandu-i reluarea activitatii in conditii normale.
Ai vreo nelămurire?