Etemenanki (= piatra de temelie a cerului si pamantului, in akkada babiloniana), primul mare turn al lumii, cunoscut mai ales sub numele dat de evrei, Turnul Babel, depasea orice imaginatie neambogatita langa piramida lui Kheops. Constructia sa in trepte, inalta de 90 de metri, ineorporand 85 de milioane de caramizi arse, avea aproape o forma cubica (laturile bazei erau tot de cate 90 de metri), iluzia fiind realizata prin foarte redusa retragere a treptelor. Numai ultima sa treime se ingusta vizibil.
Etemenanki era realizat in 7 trepte, reprezentand cele 7 divinitati astrale (cele 5 planete cunoscute atunci ale sistemului solar, plus Soarele si Luna). Fiecare treapta avea culoarea ei distincta, iar ultima, care era, de fapt, un mic templu al lui Marduk, inalta de 15 metri, era acoperita la interior si exterior cu placi smaltuite in albastru si avea acoperisul din placi de aur.
Templul principal al lui Marduk era, insa, Esangila, lung de 500 de metri, care adapostea statuia zeului. Aceasta, tronul, treptele si masa, care formau ansamblul decorativ interior, erau lucrate in intregime din. aur si cantareau 21 de tone. Un alt templu important, blestemat de evreii captivi, “templul dezmatului” din “desfranatul” Babilon, era cel al zeitei dragostei si fecunditatii, Ishtar, ale carei vestale aveau obligatia sa se impreune cu oricine le arunca in poala o cit de neinsemnata suma de bani.
O remarcabila realizare artistica si inginereasca din Babilon erau gradinile suspendate care i-au impresionat in asa masura pe antici, incat le-au introdus in randul celor sapte minuni ale antichitatii. Gradinile erau amenajate pe terasele In trepte construite pe acoperisul palatului principal al lui Nabucodònosor al II-lea. Au capatat numele de “gradinile Semiramidei” nejustificat, intru-cat Semiramida, sau Sermramis, sau Sammuramat, a fost regenta a Asiriei intre 810- 806 i.e.n., data la care gradinile Babilonului nu existau. Dupa Eusebius, Nabucodònosor al II-lea a amenajat gradinile pentru sotia sa meda Amylis, care tanjea dupa gradinile racoroase din Ecbatana Mediei.
Insusi palatul principal al lui Nabucodònosor al II-lea impresiona prin dimensiuni (circumferinta lui era de 1,2 km). Cea mai inalta dintre terasele palatului, aflata la nivelul turnurilor din zidurile de incinta ale orasului, era plantata cu arbori uriasi. Terasele gradinilor erau sustinute de bolti din caramida. Sub acestea erau amenajate incaperi racorite printr-o ingenioasa circulatie a aerului (prima instalatie de aer conditionat) combinata cu sistemul de irigare a gradinilor, a carui inima o constituia o masina hidraulica de pompat si de ridicat apa din Eufrat pana la inaltimea teraselor (100 metri). Principiul de functionare al acesteia nu se cunoaste, dar este suficient de stiut, pentru a proba inaintatele cunostinte ingineresti ale babilonienilor, ca o pompa moderna de astazi, cu piston, datorita tensiunii hidrostatice, nu poate trage apa de la o adancime mai mare de 11 metri, fiind nevoie, pentru adancimi mai mari fie de pompe intermediare, fie de o centrifuga care sa impinga apa de jos in sus. insasi problema apararii constructiei de sub gradini de pericolul infdtrarii apei este rezolvabila astazi numai cu mult talent ingineresc.
Aceasta a fost titanica trufie a Babilonului. Dar, la numai 23 de ani dupa moartea lui Nabucodònosor al II-lea, in 539 i.e.n., persii lui Cyrus inving in lupta de la Opis trupele, ultimului dintre slabii urmasi (Avil-Marduk, Neriglissar, Nabonid asociat cu fiul sau Balthazar) ai lui Nabucodònosor al II-lea, Nabonid, care se retrage sub pavaza zidurilor Babilonului. Persii, intelegand ca zidurile orasului sunt inexpugnabile, reusesc sa patrunda pe sub ele, prin albia Eufratului, ale carui ape le-au deviat in timpul noptii in lacul artificial construit de Nabucodònosor al II-lea. Portile din zidurile care aparau dinspre fluviu cele doua jumatati ale orasului, in loc sa fie ferecate se aflau larg deschise. Era uneltirea preotilor lui Marduk, nemultumiti de lipsa de respect aratata de Nabonid si de fiul sau Balthazar fata de vechii zei babilonieni.
Babilonul devine, pana in 331 i.e.n., cand a fost cucerit, de asemenea fara lupta, de Alexandru cel Mare, a IX-a satrapie persana, cea mai bogata a statului Ahemenizilor, impusa la un tribut urias care, prin 500 i.e.n., se ridica la 30 de tone de argint anual.
Ai vreo nelămurire?