Desi de la ascensiunea Sasanizilor in fruntea statului persan nu trecusera nici doua decenii, Sapor I, fiul lui Ardasbir I, cand vine la carma imperiului (241 e.n.), gaseste o stricta impartire in ranguri sociale, intre care circulatia persoanelor era practic de nerealizat, amintind de ermetismul castelor indiene. in fruntea piramidei se afla familia regala a Sasanizilor, seful casei purtand titlul de “rege al regilor”, dupa modelul Ahemenizilor, dar pe o alta baza. Numele familiei vine de la acela al preotului sasan, mai marele templului focului de la Israchar, stramosul lui Papac care a intemeiat, in 208 e.n., dinastia de satrapi conducatoare a Persidei, in sud-vestul Podisului iranian. Sasanizii au facut mare caz din comunitatea originii lor cu a Ahemenizilor, din vechiul Phars, considerindu-se singurii urmasi autentici ai celebrei familii.
Decaderea partilor a permis Sasanizilor sa parvina la conducerea statului; rascoala lui Ardashir I (220 c.n.) in Persida a fost inceputul lichidarii puterii parte. in 224 Ardashir I, la Ormizdagan, in Susiana, ca un veritabil erou de legenda, se lupta in fata ostirilor parla si sasanida cu regele Artabanos al V-lea, pe care-1 ucide. Ultima rezistenta parla este lichidata in 228 iar conducatorul ei fiul lui Artabanos al V-lea, Artavasdes, este executat in capitala parta, Ctesiphon. Domnia in fruntea statului persan sasanid a lui Ardashir I esle considerata intre anii 226 – 241 el a abdicat in favoarea fiului sau.
Inca Ardashir I adoptase titlul, cand se incoronase. Urmau patru regi (inchinati suveranului sasanid), pusi in fruntea marilor provincii; casta urmatoare, vaspuranii, cuprindea cele sapte mari familii care indeplineau (ereditar) inaltele dregatorii civile si militare. Vazguranii (sau marii ofiteri) erau sefii administratiei. Ei erau urmati de mica aristocratie (sau cavalerii), care stapanea asupra localitatilor, mai cu seama asupra celor rurale. Patura de negustori si meseriasi era infloritoare, datorita unei intense activitati economice, favorizate si de pozitia geografica a statului. In fine, la baza piramidei, clasa rurala, practic semisclavagista, dadea principala pondere in productia agro-alimentara. Femeile, datorita si practicii poligamiei, aveau un statut care le cantona in cadrul proprietatii.
Piramida, de sus pana jos, era strabatuta de misticismul zoroastruan, Sasanizii, in incercarea lor de restaurare a obiceiurilor si culturii persilor din vremea Ahemenizilor, aratandu-se, cu mici ezitari, intoleranti. Regele, a carui inscaunare era patronata de zeul suprem Abura Mazda, se sprijinea pe preotime, scutita de impozite si de alte servituti civile si militare. Sectele religioase rezultate dintr-o erezie de la mazdeismul zoroastruan, cum au fost, de exemplu mazdakismul si manniheismul, precum si crestinii (cu exceptia monofizitilor) au fost permanent persecutati, Sasanizii vraiid sa treaca drept iranieni puri. De fapt si introducerea ca limba oficiala a persanei (persana medie, pehlevi) urmarea aceiasi scop.
Cand Sapor I (Shapur – in pehlevi) se urca pe tronul persan, inaugura o politica de ofensiva contra romanilor. I-o permitea rapida refacere a imperiului, in granite mai mari chiar decat anteriorul stat part, din timpul tatalui sau, care beneficiase de o simultana clatinare a fortei imperiilor chinez si roman cu care se intalnea, la extremitati, statul Sasanizilor. Astfel, statul sasanid se intindea, la 241 e.n., de la fluviul Indus, in est, la Eufrat, in vest. Chiar puternicii printi kusani fusesera invinsi de Ardashir I, coca ce elibera Asia Centrala, unde Chorezmul se putu dezvolta ferit de hegemonia persana. Activitatea reformatoare a lui Manni, inceputa in 242 e.n., venea initial in sprijinul politicii lui Sapor I. Imbinand elemente zoroastruene cu crestine (cuprinzand conceptul de mantuire prin intelepciune), manniheismul tindea sa devina religie universala, oferind o solutie acceptabila populatiilor supuse in intinsul imperiu sasanid, castigand adepti chiar in afara acestuia, in China, India, Imperiul roman.
Ai vreo nelămurire?