Reprezinta un cadru imaginat, care iese din realitate. in creatia literara, fantasticul are rolul de a ne oglindi lumi inchipuite, fabuloase; el apare atat in literatura populara, cat si in cea culta. intr-o opera literara, situatiile fantastice iau nastere prin incalcarea cu buna stiinta a rationalitatii, a semnificatiilor si a temporalitatii, realizate atat prin interferenta supranaturalului cu naturalul, prin invazia sacrului in profan, cat si prin introducerea misterului in mecanismul cotidian al existentei umane.
O categorie a fantasticului este fabulosul, care prezinta personaje sau fapte imaginate, din domeniul fanteziei, specifice povestirilor populare. Dar trebuie sa facem deosebirea dintre fantasticul conventional, din povestirile si nuvelele fantastice, ca Sarmanul Dionis, de M. Eminescu, Lostrita, de Vasile Voiculescu, La tiganci, de Mircea Eliade si fantasticul fabulos, din basmele populare. Fantasticul conventional, din operele amintite, porneste de la o realitate, de la o credinta ori un mit, pe care autorii incearca sa le explice, bazandu-se pe unele premise acceptabile, logice – dar se indeparteaza astfel intr-o anumita limita de realitate, revenind apoi la ea; uneori, in final, se explica de ce autorul a simtit nevoia pendularii intre real si imaginar (finalul de la Lostrita, de Vasile Voiculescu).
Fantasticul basmelor ne prezinta personaje si lumi neexistente, dar dorite, in cadrul luptei dintre bine si rau, anticiparea populara a unor cuceriri stiintifice, chemarea in ajutor a unor forte supranaturale. In basme, fantasticul este preponderent si autorul nu simte nevoia sa revina la realitate
Ai vreo nelămurire?