Este o creatie artistica de o forma superioara, prin care gandurile, emotiile si sentimentele autorului sunt exprimate intr-un mod muzical si armonios, cu ajutorul imaginilor artistice si bazandu-se pe rima, ritm si masura. Poezia clasica respecta cu rigurozitate aceste reguli, pe cand poezia moderna renunta la rima si masura, dar pastreaza ritmul si exprimarea figurata, bazata pe expresivitatea artistica, pe sensul figurat al cuvantului si pe sugestie.
Primul studiu teoretic despre poezie, in literatura romana, il scrie Titu Maiorescu: O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867, plecand de Ia teoria lui Hegel asupra frumosului, care este “idee manifestata in forma sensibila”. T. Maiorescu vorbeste despre conditia materiala a poeziei: “Imaginile sensibile, manifestate in cuvinte si figuri poetice” si despre conditia ideala a poeziei: “Poezia, ca toate artele, este chemata sa exprime frumosul; in deosebire de stiinte, care se ocupa de adevar”. Imbinarea celor doua forme duce la crearea frumosului.
Simbolistii, prin Al. Macedonski, in Despre logica poeziei, afirma ca “Logica poeziei este ilogica intr-un mod sublim”; Ion Barbu este adeptul poeziei pure, inteleasa ca o forma a extazului; postmodernistil prin Mircea Cartarescu, cred ca poezia este o combinatie intre ironie si retorica, prin eliberarea de fantezie.
Din punctul de vedere al continutului, poezia este lirica si epica, iar ca forma: poezie clasica, poezie moderna. Indiferent in ce categorie s-ar situa o poezie, trebuie sa primeze frumusetea artistica si exprimarea transfigurata.
Ai vreo nelămurire?