Relatia de simetrie se raporteaza la constructia de ansamblu a operei literare si se refera la echilibrul pe care-l stabileste autorul intre inceputul si sfarsitul lecturii; uneori, chiar in interiorul ei. intalnim aspecte simetric alese de autor, mai ales in textele narative, cum ar fi acelea dintre inceputul si sfarsitul romanelor Ion, Padurea spanzuratilor sau Rascoala, de L. Rebreanu, unde descrierea sau afirmatia initiala isi gaseste corespondentul in final. In primul volum al romanului Morometii, M. Preda stabileste o simetrie raportata la timp: care avea sau nu mai avea rabdare cu oamenii.
In versuri, intalnim cateva categorii de simetrie determinate de forma fixa a poeziei: in rondel, glosa etc. Simetria poate fi reluata si in interiorul textului, asa cum intalnim in Noapte de decembrie, de Al. Macedonski: raportul dintre cresterea arsitei si suferinta emirului.
Tot din categoria simetriei fac parte si formulele mediane, de indemn la desfasurarea actiunii, intalnite in basmele populare. Se pot stabili unele relatii intre simetrie si refren sau repetitie.
Ai vreo nelămurire?