Papa Alexandru al Vl-lea si fiul sau, Cezar Borgia, duce de Valentois, erau lipsiti complet de scrupule si excelau printr-o totala amoralitate ; pentru acestia, religia nu constituia decat un paravan si un mijloc care sa le procure totul de la viata, iar respectul fata de oameni era complet inexistent. Cine nu se pleca inaintea vointei lor sau le statea in cale era inlaturat si tanar sau batran, nobil sau plebeu, plateau cu viata cutezanta de a li se fi impotrivit. Nici chiar calugarii, dupa cum rezulta din relatarile contemporanilor, nu scapau de urgia familiei Borgia.
Cel care prepara otrava utilizata de familia Borgia, numita ,,la chantarella”, era Cezar. Secretul il detinea de la Rosa Vannozza, mama sa, cunoscuta printre altele si prin faptul ca practica vrajitoria. Vannozza a fost amanta papei Alexandru al Vl-lea pe timpul cand acesta era un simplu nobil scapatat. Din aceasta legatura neoficiala au rezultat mai multi copii, dintre care trei s-au remarcat datorita unei triste celebritati : Cezar duce de Valentois, Francois duce de Gandia si Lucretia. Aceasta din urma, despre care se spunea ca era de o frumusete ispititoare si iesita din comun, a intretinut relatii incestuoase cu propriul ei tata si cu cei doi frati. in momentul in care Francois s-a bucurat de o oarecare preferinta din partea Lucretiei, a cazut ucis de pumnalul lui Cezar.
Cezar Borgia prepara otrava intr-o vila situata in apropierea Romei, departe de orice privire indiscreta. Procedeul era complicat si intrucatva asemanator cu alte “specialitati” ale vremii : el administra unor pasari de curte tioricioaica, praf de cantaride si venin de vipera cu corn ; dupa moartea pasarilor, li se extrageau maruntaiele care ora apoi asezate pe talere de arama necositorite, in apropierea unui foc mic ; lichidul care se scurgea era concentrat prin evaporare timp de mai multe zile, pana se obtinea u pudra de culoare alba.
Otrava familiei Borgia isi datora faima faptului ca actiona fara gres, nu putea fi anihilata de nici un antidot si mai ales, in cazurile de otravire, nu putea fi pusa in evidenta prin mijloacele vremii.
Revenind la familia Borgia, se stie, dupa unele relatari, ca Lucretia dirija din culise intreaga politica a Vaticanului ; ca si ceilalti membri ai familiei, ea a dus o viata de desfrau si a comis crime din cele mai abominabile. Iata o descriere facuta de unii istorici, contemporani cu papa Alexandru al Vl-lea, asupra omorarii uneia dintre nenumaratele victime ale acestuia.
“A doua zi dupa celebrarea sarbatorii Sf. Petru, papa Alexandru anunta in Consistoriu dorinta lui de a ridica la rangul de cardinali pe noua dintre prelatii curtii pontificale. Toti acesti prelati, alesi printre cei mai bogati, erau destinati la o moarte sigura, mai cu seama ca faceau parte dintre cei care auzisera destainuirile papei, cu privire la asasinarea de catre Cezar a fratelui sau Francois, baiatul pel mai mare ale lui Alexandru.
Urma ca dupa ceremonia religioasa de investitura sa se dea un dineu in onoarea acestora. Papa stia ca tuturor le era teama sa nu fie otraviti si de aceea hotara, pentru a-si arata buna lui credinta, sa ofere dineul in casa unuia dintre cei noua prelati, a carui alegere urma sa se faca “la intamplare”.
Sortii cazura asupra cardinalului Cornetto si totodata se stabili ca mancarurile sa fie oferite la masa de bucatari, in asa fel ca mai intai sa fie serviti oaspetii si numai dupa acestia sa vina randul papei. in modul acesta trebuia sa fie inlaturata orice banuiala. S-a ivit o singura dificultate si anume la servitul vinului : acesta era oferit de servitori si nu se putea organiza o paza mai severa. Cezar Borgia era hotarat ca cei noua cardinali sa moara si nu vroia cu nici un pret sa piarda ocazia care se ivise. Nu-i fu greu ca, in schimbul unei mari sume de bani, sa-si asigure complicitatea unui servitor, care consimti sa amestece in bauturile ce urmau sa fie servite comesenilor, cele patra flacoane pe care Cezar i le inmanase si care contineau redutabila otrava a familiei Borgia.
Ai vreo nelămurire?