In cantecele sale epice poporul si-a cantat eroii, a preamarit faptele lor de curaj si vitejie, exprimandu-si totodata dragostea, admiratia, respectul si recunostinta fata de acestia, caci ei le reprezentau interesele si simbolizau cinstea, adevarul, spirutul dreptatii, notiunile morale atat de dragi omului din popor.
Un astfel de personaj este si Toma Alimos, eroul baladei haiducesti cu acelasi titlu, culeasa si publicata pentru prima data in anul 1831, de D. Ardeleanu ( apud Iordan Datcu).
El este personajul principal, fiind prezent in toate momentele actiunii, caci este infatisat mai intai in mijlocul naturii, incercand sa-si alunge singuratatea, apoi in confruntarea directa cu Manea, iar in finalul baladei in momentul mortii. Astfel, insusirile sale se dezvaluie treptat, de-a lungul intregii actiunii, pe masura nararii faptelor.
Haiducul este un personaj real si individual, care intruchipeaza insa insusirile si interesele intregului popor. Autorul anonim a tesut in jurul lui o aura legendara, devenind astfel un personaj exponential, un adevarat erou popular infratit cu natura in mijlocul careia traieste.
Personajul este, asa cum precizeaza insasi autorul anonim, ” haiduc din Teara de Jos “, cu o arie de actiune impresionanta, din moment ce poate fii intalnit ” la poalele muntelui, / muntelui Plesuvului, / in mijlocul, / campului, / la putul porumbului, / pe campia verde-ntinsa,/ si de cetine cuprinse.”/
Printr-un scurt portret, reluat de trei ori in continutul baladei, sunt evidentiate in mod direct, prin descriere, cateva dintre insusirile fizice si morale ale lui Toma, unele prezentate la superlativ, cum sunt statura impunatoare, intelepciunea si vitejia : ” Sade Toma Alimos, / haiduc din Teara de Jos, / nalt la stat, / mare la sfat, / si viteaz cum n-a mai stat “./
Structura impresionanta si intelepciunea lui sunt reliefate si de adversarul sau, desigur fara o evidenta admiratie, care omite insa, din invidie si egoism, vitejia haiducului.
Daca sub aspect fizic se retin structura si ochii negri, patrunzatori, insusirile lui morale sunt mult mai numeroase si contureaza un portret complex.
Haiducul iubeste natura si de aceea traieste in mijlocul codrului cu care este infratit, deoarece acesta il ascunde de “poteri”: ” ca-mi sunt mie fratiori, / de poteri ascunzatori “.
Cu toate acestea el traieste acut sentimentul singuratatii, intrucat, fire deschisa, sociabila si generoasa, duce dorul de oameni, simte nevoia comunicarii cu semenii, sa se confeseze, dar, in lipsa acestora, el inchina murgului, armelor si codrilor si se bucura atunci cand il vede pe Manea.
Corect si cinstit, crezandu-i la fel si pe ceilalti oamini, Toma este o clipa imprudent, suficient insa sa fie injunghiat de Manea. Acum isi va dovedi curajul si vitejia, caci, insufletit de un real suflet de dreptate, cu o uimitoare tarie morala si stapanire pe sine, isi leaga rana, il urmareste pe Manea si il pedepseste, nu pentru a se razbuna, ci pentru a face dreptate in numele celor multi si asupriti pe care ii reprezinta.
In felul acesta haiducul isi apara si demnitatea in numele careia actioneaza acum, actionand dupa vechea zicala populara ” dupa fapta si rasplata “.
Ai vreo nelămurire?