Tipatescu se numara printre putinii indivizi sensibili din comediile lui Caragiale. Pasiunea lui pentru Zoe pare sincera, poate si de aceea cuplul este ferit de ridicol, cei doi intrand mai ales sub incidenta comicului de situatie. De altfel, el ii si propune sa fuga impreuna, dar ea, mai practica, refuza aceasta alternativa. Personajul nu traieste insa situatia in care se afla prin pierderea scrisorii cu un profund dramatism, ci devine mai degraba melodramatic, patetic, capabil de scene violente atunci cand vede ca nu sunt acceptate propunerile sale de catre Catavencu. In discutia cu acesta isi probeaza talentul diplomatic cu destula ingeniozitate, dar adversarul sau ramane inflexibil. Nu dintr-un sentiment de fidelitate fata de partid sau din ferme principii democratice refuza candidatura lui Catavencu, ci din convingerea ca aria sa de influenta, prestigiul si puterea sa ar putea fi stirbite atata timp cat nu va fi deputat un om care sa-i fie fidel si pe care sa-l poata manevra. Acceptarea compromisului ar insemna de fapt o infrangere la nivel de orgoliu. Cauza careia i se va supune este recuperarea scrisorii, rezolvandu-si astfel propriile sale interese, dar si el este obligat sa renunte la optiunea sa in momentul cand numirea candidatului vine de sus. Traieste cu adevarat emotiile sedintei in care va avea loc anuntarea numelui candidatului, desi Pristanda este instruit asupra a ceea ce avea de facut, iar Trahanache detinea un document compromitator la adresa lui Catavencu.
Fire nervoasa, impulsiva, desi vrea sa para calm la adapostul functiei de prefect al judetului, Tipatescu reuseste sa se descurce pana la urma printre cararile intortocheate ale campaniei electorale. Prin acest personaj Caragiale incearca sa mai salveze ceea ce mai putea fi salvat dintr-un univers uman viciat in esenta sa.
Tipatescu are constiinta inechitatii si falsitatii sistemului electoral, amen-dandu-l, fara putinta de a i se opune sau de a-l modifica. Este un resemnat, care, afland masinatia prin care Agamemnon Dandanache a ajuns sa fie impus de sus ca si candidat, declara cu amaraciune: “Si-l aleg pe d. Agamita Dandanache! Iata pentru cine sacrific de atata vreme linistea mea si a femeii pe care o iubesc… Unde esti, Catavencule, sa te vezi razbunat! Unde esti sa-ti cer iertare ca ti-am preferat pe onestul d. Agamita, pe admirabilul, pe sublimul, pe neicusorul, pepuicusorul Dandanache…”
Ai vreo nelămurire?