Iata noutatea fata de poetii marilor elanuri: Nichita Stanescu nu mai exprima sentimentele cosmice. El introduce elementele intr-o miscare esentiala si echivoca aceea a poemului insusi. El nu mai simte, ci vede sentimentele. E un mod de a transfigura poezia in sentiment nu a-l poetiza pe acesta” (Petru Poanta).
Poezia este pentru Nichita Stanescu “mod de existenta sj mod de cunoastere”.
Iubirea, tema universala a lasat si teritorii neexplorate, pe care Nichita Stanescu le-a cercetat remarcandu-se prin originalitate.
Nimic nu se poate separa de iubire. Iubirea este norma, baza de existenta si pregatire pentru eternitate, virtutea fundamentala Chiar Dumnezeu a luat infatisarea ei. Dumnezeu este iubire.
Poetul angajat in aventura cunoasterii este intr-o eterna lupta sj cautare a cuvintelor. “Poezia lui este o transcendere spre un domeniu al tainei” (Anton Cosma).
“Leuaica tanara iubirea” reprezinta in creatia lui Nichita Stanescu prima faza a iubirii, cea a descoperirii sentimentului.
Poezia este o confesiune despre iubire facuta in versuri inegale cu o rima sj un ritm ce sugereaza fie spontaneitate (strofa intai), fie curgerea domoala nesfarsita plutirea ca in vis (strofele urmatoare).
Poezia poate fi socotita “o romanta., cu ingenuiti calculate, desconspirate in desfasurarea versului, apoi iar inchise” (Eugen Simion), un imn al iubirii, o meditatie asupra iubirii.
Sentimentul iubirii are influente asupra eului poetic. El este esenta tuturor lucrurilor viata creatie, cunoastere.
Autorul personifica iubirea alegand metafora revelatorie “leoaica tanara”. Epitetele “tanara” si apoi “aramie” individualizeaza sentimentul prin scoaterea lui de sub influenta timpului.
Iubirea, asemenea felinei (leu – leoaica) este un sentiment necrutator, feroce, care ataca in toate conditiile si provocat si nu, prin surprindere.
Leul – amintit si in Vechiul Testament emblema a evanghelistului Marcu, are si semnificatii religioase, mitologice, simbolizeaza puterea cuvantului evanghelic si inaltarea gandului crestinesc.
Metafora “leoaica tanara” (este folosit femininul – pentru iubire – iar atributele sunt ale leului, in primul rand) devine simbolul puterii suverane a sentimentului iubirii, simbolul bucuriei de a trai, al aspiratiei puternice, desfasurata pe verticala apropiata tipului apolinian (dupa Jean Chevalier si Alain Gheerbrant).
Ai vreo nelămurire?