Muzica se bucura in Mesopotamia de cea mai inalta pretuire. Sumerienii ii socoteau pe zei nu numai mari pasionati de muzica, ci si ca supremii muzi canti. Unele instrumente muzicale erau considerate obiecte sacre si erau aduse ca ofrande. “In ierarhia de stat muzicantii veneau imediat dupa zei si suverani”; iar “pentru numaratoarea anilor erau folosite ca reper nume de muzicanti” (R. I. Gruber).
Reprezentatiile dramatice cu caracter religios erau insotite de cint vocal si acompaniament instrumental. In ceremoniile funebre se intrebuinta in special flautul, instrument a carui semnificatie era legata de actul specific vital al respiratiei.
La inceputul mileniului al II-lea i.e.n. sumero-babilonienii cunosteau deja multe instrumente muzicale, variate si pentru acea data perfec tionate. Astfel, numeroase tipuri de instrumente de percutie (mai ales tobe si sistre), de suflat (flaut longitudinal si un instrument cu ancie, asemanator oboiului) si cu coarde (harpe, laute, de tipul celor egiptene).
O mare raspandire avea lira cu patru coarde; iar in mediul pastorilor, flautul traversier si lauta. Ansamblurile instrumentale ale curtilor regale ansambluri care ajungeau pana la 150 de executanti dadeau si concerte publice, combinand aceste trei categorii de instrumente.
Ai vreo nelămurire?