Despre Lucian Blaga si opera sa – prima parte

Lucian Blaga s-a nascut la 9 mai 1895 la Lancram, judetul Alba. Este fiul preotului Isidor Blaga si al Anei Moga, de origine aromana.

Studiile primare le-a facut la Lancram si la scoala germana din Sebes-Alba, dupa care urmeaza Liceul “Andrei Saguna” din Brasov. Dupa studii teologice incepute la Sibiu si terminate la Oradea (1914 – 1917), se inscrie la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Viena (doctoratul, in 1920, cu teza Kultur und Erkenntniss).
Revenind in tara, incearca sa intre in invatamantul universitar, la Cluj, fara succes.

Este angrenat o vreme in activitatea publicistica, deosebit de intensa in acesti ani: redactor la “Cultura”, “Banatul”, “Patria”, “Vointa”, membru fondator al revistei “Gandirea” (1921). Intrand in diplomatie este, succesiv, atasat de presa si consilier la legatiile Romaniei din Varsovia (1926), Praga (1927), Berna (1928 – 1932; 1937 – 1938) si Viena (1932 -l937). Isi incheie periplul diplomatic ca ministru plenipotentiar la Lisabona (1938- 1939).

A debutat in ziarele aradene “Tribuna” cu poezia Pe drum (1910) si “Romanul” cu studiul filosofic Reflexii asupra intuitiei lui Bergson (1914). A mai colaborat la “Convorbiri literare”, “Gazeta Transilvaniei”, “Cuvantul”, “Viata Romaneasca”, “Adevarul literar si artistic”, “Gand romanesc”, “Revista Fundatiilor Regale” etc. Lucian Blaga a ramas atasat insa cel mai mult de “Gandirea”, care, in 1934, ii dedica un numar special (cu putin inainte de a implini varsta de patruzeci de ani). Este momentul deplinei consacrari a poetului si filosofului.

In 1936 este ales membru al Academiei Romane (discursul de receptie: Elogiul satului romanesc, 1937). La putin timp va fi numit profesor la Catedra de filosofia culturii a Universitatii din Cluj, creata special pentru el (1938 -l948). In anul 1943 scoate la Sibiu revista bilunara de filosofie “Saeculum”, redactata cu sprijinul lui Zevedei Barbu, asistentul sau, si Radu Stanca.

Inaugurata cu Poemele luminii (1919), opera poetica antuma a lui Blaga cuprinde, pana in 1943, inca sase volume – Pasii profetului (1921), In marea trecere (1924), Lauda somnului (1929), La cumpana apelor (1933), La curtile dorului (1938), Nebanuitele trepte (1943). La acestea se adauga versurile, in majoritate postume, din ciclurile Varsta de fier, Cantecul focului, Corabii cu cenusa, Ce aude unicornul.