In balada populara “Toma Alimos”, antiteza dintre cele doua personaj e se realizeaza pe doua planuri:
a) in planul real;
b) in planul simbolic.
a) in planul real, cele doua personaje ocupa locuri total diferite (ba chiar opuse) pe scara sociala: Toma Alimos este “haiduc din teara de jos”, in timp ce Manea este “stapanul/ mosiilor/ si domnul/ campiilor”.
Din punct de vedere fizic, infatisarii mandre a haiducului, i se opune slutenia absoluta, totala a celuilalt: “Manea slutul/ si uratul/ Manea grosul”.
Momentul solemn in care codrul “se pleca” in fata haiducului si-i saruta mana (prevestind despartirea), contrasteaza cu sosirea impetuoasa a lui Manea: “venea, mare, ca vantul,/ ca vantul si ca gandul”.Infatisarea stapanului campiilor (“cu parul lasat in.vant/ cu maciuca de pamant”) sugereaza mania si ura, in total contrast cu putinele clipe de calm traite anterior de haiduc.
Discutia dintre cei doi reliefeaza alte opozitii: Manea este “artagosul” care ii aduce lui Toma Alimos acuzatii exagerate, carora acesta din urma le raspunde cu prietenie si ospitalitate; sinceritatii haiducului, stapanul ii opune ipocrizia, astfel incat, prefacandu-se ca bea, il injunghie las pe Toma, apoi fuge.
in episodul urmator, ucigasul (al carui cap se rostogoleste in pulbere) devine un om care se intoarce in tarana; prin contrast, haiducul (care este dus “ca gandul” de murgul zburator) devine stapan al timpului, capatand eternitatea personajelor de basm.
Moartea fiecaruia dintre cei doi mai reliefeaza o antiteza: Manea este sfartecat, iar trupul lui este dus “in lume”, refuzat fiind de spatiul in care a savarsit tradarea; Toma se stinge la modul mioritic, primit de mama-natura si jelit de codrul care devine “personaj” de tragedie.
b) La modul simbolic, Toma Alimos reprezinta Binele, comparabil fiind cu Fat-Frumos (cel care starpeste maleficul). Manea este un simbol al Raului, o ipostaza deformata a acestuia, mai las chiar decat zmeii din basme.
Ai vreo nelămurire?