Balada “Miorita” a fost considerata “cea mai frumoasa epopee pastorala din lume”. Descoperita de Alecu Russo si publicata de Vasile Alecsandri, balada impresioneaza prin bogatia ideilor ,a sentimentelor si a mesajului, prin atitudinea in fata morti, prin mijloace artistice folosite.
O alta dovada a frumusetii baladei este si realizarea celor doua portrete, al baciului moldovean si al maicutei batrane.
Ciobanul moldovean este unul dintre cei trei oieri, tovarasi in ale pastoriei, dar care, spre deosebire de ceilalti doi “are oi mai multe”. Situatia lui materiala infloritoare este rezultatul harniciei si priceperii in meserie si motivul invidiei celorlalti.
Sub aspect fizic, el reprezinta un ideal de barbatie si frumusete: zvelt, delicat, gingas, fermecator, cu fata alba ca spuma laptelui, cu mustata deasa, de forma spicului de grau, cu parul si ochii negri. Acest portret fizic este prezentat din punct de vedere al mamei sale si se interpreteaza din jalea ei.”Mandru ciobanel/ Tras printr-un inel/ Fetisoara lui/ Spuma laptelui/ Mustacioara lui/ Spicul graului/ Perisorul lui/ Pana corbului/ Ochisorii lui/ Mura campului”. Portretul se realizeaza cu ajutorul unor expresii comparativ- metaforice ai caror termeni definesc elemente ce apartin fie mediului natural (corb, mura), fie celui taranesc (grau), fie indeletnicirii eroului (spuma laptelui).
La aceste procedee se adauga epitetul “mandru” folosit in inversiune si cele cinci diminutive (ciobanel; fetisoara; mustacioara; perisorul; ochisorii). Gingasia si delicatetea sunt si trasaturi morale.
Ciobanul isi iubeste cu pasiune meseria, el este atasat cainilor sai credinciosi si mioarelor, toate acestea explicand dorinta de a fi inmormantat. “In strunga de oi/ Sa fiu tot cu voi /In dosul stanii/ Sa-mi aud cainii”. De mioara sa nazdravana il leaga o prietenie omeneasca si de aceea i se adreseaza cald si duios. Sentimentele dintre ei sunt reciproce, deoarece oita sufera la aflarea complotului, dezvaluindu-l, il sfatuieste sa-si ia masuri de aparare.
Iubitor de frumos si sensibil, el doreste sa devina nemuritor prin cantec si de aceea o roaga pe mioara sa-i puna la cap: “Fluieras de fag/ Mult zice cu drag/ Fluieras de os/ Mult zice duios/ Fluieras de soc/ Mult zice cu foc”. Totodata el se consoleaza cu gandul ca dupa moarte va fi jelit de oile sale “cu lacrimi de sange, dovada a durerii pricinuite de moartea sa”.
Baciul moldovean este o fire meditativa, intregul sau testament este altceva decat o meditatie grava asupra existentei omenesti, asupra vietii si a mortii.
Inzestrat cu o mare stapanire de sine si dovedind mult curaj, el nu se plange si nu-si ia masuri de aparare cand afla de complot. El mediteaza asupra posibilei disparitii si isi concepe moartea ca pe o nunta cosmica. Astfel, ciobanul exprima conceptia sa despre viata si moarte, vazand moartea ca o lege a naturii, o trecere fireasca in elementele vesnice ale acesteia.
Rostind ultima dorinta testamentara, baciul o roaga pe mioara, sa se pastreze secretul morti pentru mama sa, crutand-o astfel de o mare durere sufleteasca. Este o dovada a dragostei duioase si puternice pe care o are pentru ea.
Portretul ciobanului se realizeaza prin caracterizare directa, portretul fizic facut de mama sa, si de catre narator prin referire la starea materiala a personajului.
Caracterizarea indirecta reiese din modul de a gandi, de a privi si concepe viata, din relatiile sale, din relatiile cu alte personaje.
Portretul ciobanului compune un personaj de o nemasurata frumusete fizica si morala, asemanator unui Fat-Frumos. El intruchipeaza insusirile alese ale omului din popor. Din portretul sau razbate nu o resemnare in fata mortii, ci un protest impotriva unei mortii nedrepte si nefiresti.
Ai vreo nelămurire?