Ana reprezinta personajul feminin principal din Moara cu Noroc. Portretul ei fizic depinde de sufletul barbatului care o iubeste, care sculpteaza in cuvinte u model clasic al feminitatii: “Ana era tanara si frumoasa, Ana era frageda si subtirica, Ana era sprintena si mladioasa.” Evolutia ei se desfasoara pe doua planuri: in familie – mama si sotie iubitoare, deschisa, devotata; – iar in contact cu lumea exterioara, mai ales cu Lica, la inceput tremuratoare, si apoi razbunatoare si apoi apriga. Cand sotul hotaraste plecarea la moara, mama Anei se opune, mai ales ca “Ana imi parea prea tanara, asezata, oarecum prea blanda la fire si-mi vine sa rad cand mi-o inchipuiesc carciumarita”.

In evolutia Anei, momentul aparitiei lui Lica la moara este o cumpana. Fascinata de prezenta lui, Ana ramane “privind ca un copil uimit”. Femeia intuieste primejdia si actioneaza cu disperare la transformarile sotului ei. Indurerata si zbuciumata, Ana inregistreza fiecare gest si nuanta din vocea si din tacerile lui Ghita, dorind sa-i fie de folos acestuia. Dar el o respinge, izolandu-se. In jurul Anei se tese o plasa nevazuta, plasa destinului malefic. E semnificativa scena in care Ghita il invata pe copil sa calareasca pe Cula, cainele cel mare. Ana ii priveste cu groaza, isi simte copilul in primejdie, dar nu vrea sa-si supere sotul, si cand acesta renunta la jocul cel cumplit, Ana insasi va aseza copilul pe caine, invingandu-si teama de mama din iubire pentru sot.
Ea este un exemplu de daruire si devotament. Desele vizite ale lui Lica la moara o fac pe Ana sa fie “muncita de ganduri grele care o imbatranira oarecum intr-un singur ceas”.

Instrainarea ei fata de Ghita se accentueaza pe masura ce cei doi barbati se leaga tot mai mult. Evolutia sinuoasa a personajului traverseaza pe rand ingrijorarea, nedumerirea, spaima, revolta, infruntarea si sila fata de Lica, pe care il refuza la inceput, cand o invita la joc. Dar Ghita staruie si ea cedeaza pentru a-i face pe plac sotului: “Ana isi calca pe inima si se dete la joc. La inceput se vedea ca a fost prinsa de sila”, dar, treptat, incepea sa-i placa. Lica are asupra ei puterea unei vraji.

Sensibila, fragila, vazandu-si barbatulinstrainandu-se de ea, Ana se va intoarce spre pacat cu o forta egala cu cea a puritatii ei interioare, o forta devastatoare, care o face sa-i afirme: “Tu esti om, Lica, iar Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti.” Disperarea Anei se mistuie in suflet si rareori cuvintele ii vin pe buze: “Tu ma omori, Ghita, ma seci de viata, ma chinuiesti, ma lasi sa ma omor eu din mine.”
Cutremurat din strafunduri, sufletul ei se ofileste vazand si intelegand ca sotul ei face afaceri necinstite cu Lica. Femeia incearca sa afle adevarul: “Trebuie sa aflu adevarul de dragul copiilor mei, daca nu de alta!” Ghita mijloceste o intalnire a Anei cu Lica si-l duce la moara pe jandarmul Pintea. Sacrificarea Anei are dramatismul sacrificarii unui ideal.

Apropiera de Lica se face atat datorita atractiei malefice a acestuia, cat si datorita dorintei de razbunare a sotiei inselate in increderea ei nestramutata in sot. Ana il paraseste in disperarea iubirii convertite in ura. E greu de stabilit cat e de vinovata sau nevinovata. Ea insasi nu intelege bine care e pacatul ei. Uciderea Anei de catre Ghita devine o pedeapsa a divinitatii pentru ca Ana a incalcat legea crestineasca a cununiei poate din prea mare si prea profunda iubire pentru un sot care n-a mai fost capabil sa asculte freamatul sufletului ei.

     

Ai vreo nelămurire?