Caracterizarea personajului Ana din opera Moara cu noroc scrisa de Ioan Slavici

Personaj secundar, multidimensional, dinamic.

Modalitati de caracterizare:

– caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje, autocaracterizarea;

– caracterizare indirecta: prin propriile ganduri, simtiri si actiuni, prin comentariul naratorial; portret caracterologic; prin mediul in care traieste; prin monolog interior; prin nume.

Slavici isi innobileaza personajul cu atributele tragicului. Ana este o victima. Ea ispaseste vina morala generata in interiorul lui Ghita, impreuna cu acesta. Pe de alta parte, Ana este victima cinismului lui Lica Samadaul, barbatul care o seduce si o abandoneaza.

Personajul feminin din literatura romana dobandeste o mai mare complexitate prin aparitia Anei, eroina din nuvela. Slavici isi innobileaza personajul cu atributele tragicului. Ana este o victima. Ea ispaseste vina morala generata in interiorul lui Ghita, impreuna cu acesta. Pe de alta parte, Ana este victima cinismului lui Lica Samadaul, barbatul care o seduce si o abandoneaza. La inceput Ana traieste o perioada de armonie conjugala. Sotul ei, Ghita, conduce hanul “Moara cu noroc” cu mana sigura, ea il ajuta si are grija de copii.

Viata isi urmeaza cursul. Relatiile in interiorul cuplului se schimba insa atunci cand la “Moara cu noroc” apare maleficul Lica Samadaul. Iata impactul pe care il are asupra Anei aparitia lui Lica: na ramasese privind ca un copil uimit la calaretul ce statea ca un stalp de piatra inaintea ei”. Echilibrul armoniei familiale e amenintat. Progresiv, imaginea idilica de la inceputul nuvelei, a cuplului fericit, se va schimba. Ca si in alte proze ale lui, Slavici este, la inceputul scrierii Moara cu noroc, un poet al armoniei casnice: “Ramaind singur cu Ana si cu copiii, Ghita priveste imprejurul sau, se bucura de frumusetea locului si inima ii rade cand Ana cea inteleapta si asezata deodata isi pierde cumpatul si se arunca rasfatata asupra lui, caci Ana era tanara si frumoasa, Ana era frageda si subtirica, Ana era sprintena si mladioasa…” In afara trasaturilor fizice, Slavici contureaza portretul Anei din doua elemente esentiale. Ana e “inteleapta si asezata”. Intelepciunea ei se vadeste dupa ce Lica Samadaul apare la “Moara cu noroc”. Impresionata la inceput de “barbatia” personajului, Ana intelege ca Lica e un om rau si primejdios. Ea observa cum Ghita “se schimba” progresiv. “Inteleapta”, Ana incearca sa salveze echilibrul familial. Increderea in sotul ei o paraseste insa treptat. Ea priveste cu disperare cum sotul ei se indeparteaza tot mai tare de ea, se izoleaza. Iubirea si armonia de la inceput se erodeaza continuu. Ana, inocenta si iubitoare, e prinsa intre Ghita, tot mai insingurat si zbuciumat, si Lica, a carui putere o resimte: “Ana traieste si ea, prin Lica, revelatia virilitatii subjugatoare, o atractie frenetica si irationala, dezlegand-o pentru un moment de abandon din amara experienta alaturi de un barbat nevolnic” (Mircea Zaciu).

Dominat de Lica, Ghita se indeparteaza tot mai mult de sotia sa. Mai mult, ca o suprema forma a compromisului si a umilintei, Ghita o impinge pe Ana in bratele Samadaului. Simbolic, aceasta renuntare e reprezentata de mo-mentul cand Ghita nu numai ca nu se opune ca sotia sa “joace” cu Lica, dar chiar o indeamna sa nu-l refuze pe Samadau. Ana ramane pentru lung timp o sotie credincioasa. Ea e ingrozita cand intelege ca Ghita e partas la faradelegile lui Lica. “Doamnei zise ea ingrozita. Ce-a cazut pe capul meu!”. Ana e martorul disperat al “caderii”” sotului ei. Si iubirea ei pentru Ghita se naruie incetul cu incetul: “Tu ma omori, Ghita, ma seci de viata, ma chinuiesti, imi scoti rasuflare cu rasuflare viata din mine, ma lasi sa ma omor eu din mine”.

Ana simte ca e tot mai secatuita sufleteste. Hartuita in permanenta de comportamentul si vorbele lui Ghita, Ana se apropie de Lica, admirand in acesta barbatia pierduta a sotului ei: “Tu esti om, Lica, iar Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti”. Pierzandu-si total increderea, Ana cedeaza, aruncandu-se din disperare in bratele lui Lica. Naiva, ea crede ca Samadaul o va lua cu el dupa ce isi necinstise sotul: “- Daca te duci si te duci, ia-ma si pe mine, nu vreu sa-l mai vad; nu pot sa mai dau fata cu el!”.

Personajul pare a presimti ca urmatoarea intalnire cu sotul ei va fi si ultima. Intors la han, Ghita isi ucide sotia. Ana este sacrificata. Dragostea ei de viata nu-1 poate indupleca pe Ghita. Acesta isi razbuna propriile slabiciuni, omorand ce-i era mai drag, pe Ana. Destinul Anei este acela de a pasi in moarte impreuna cu sotul ei. Inocenta si puritatea fac din ea un personaj de tragedie.