Personaj principal, protagonist al planului istoric, antagonist fata de Alecu Ruset; dinamic, multidimensional; eponim, realizat in maniera romantica.
Modalitati de caracterizare:
— mijloace directe: portretul facut de narator si de alte personaje; autocaracterizare;
— mijloace indirecte: caracterizarea prin propriile actiuni, prin simtiri, ganduri; prin mediul de existenta si limbaj.
Caracterizat mai mult indirect, Duca-Voda este personajul surprins in actiune, manuind cu multa abilitate atat intriga, cat si delatiunea.
Protagonistul planului istoric al romanului Zodia Racului este Georgie Duca-Voda, domnul care nu este iubit nici de boieri, nici de popor, si care pune asupra spatiului pe care il stapaneste pecetea neincrederii, suspiciunii, amenintarii, teroarei si prefacatoriei. O atmosfera apasatoare domneste atat in treburile statului, cat si in familie.
Modelul sau, ca si al lui Alecu Ruset, se afla in cronica lui Ion Neculce, care ni-l arata pe Grigorie Duca-Voda ca pe un domn venetic, crud si plin de rautate; ca si acesta, personajul sadovenian este un domn razbunator, viclean, lacom, rau si dornic de marire. Caracterizat mai mult indirect, Duca-Voda este personajul surprins in actiune, manuind cu multa abilitate atat intriga, cat si delatiunea. Austeritatea sa nu este decat o alta fateta a neincrederii, intruchipand tiranul al carui sfarsit este usor de prevazut.
Cu experienta celorlalte doua domnii, el conduce despotic, avand incredere doar in propria-i persoana; nepunand pe prim plan destinul tarii, el are ca unic scop pastrarea tronului, motiv pentru care face orice: asupreste taranii, impovarandu-i de dari pe care le strange prin forta, organizeaza comploturi si intrigi sau chiar isi foloseste familia in planurile de razbunare. Astfel, nu intamplator, in deschiderea romanului, Alecu marturiseste: “Duca-Voda insa a organizat hotia domneasca (…).
Surparea parintelui meu se datoraste maritului domn de astazi. In tara aceasta tronul se castiga de la tiranii agareni, obijduitorii crestinatatii, prin intriga si bacsisuri”. Mitropolitul Do-softei, luandu-se dupa indeplinirea de catre domnitor a indatoririlor bisericesti (cucernic, ziditor de lacasuri sfinte, cultivand severitatea morala in familie), il crede demn de stima; locuinta lui si a doamnei sale este “o chilie de monahi care vietuiesc fara prihana, ca odinioara fericitii Andronic si Anastasia”. Semnificativa deci in caracterizarea personajului este si prezentarea locuintei acestuia: “Aici stapanea Duca-Voda cu topuzul sau si cu cele doua tuiuri in a treia sa domnie.
Langa biserica cea veche (…), in capatul ulitii mari, se inalta poarta cu turn si paraclis, pazita de slujitori armati”; de cine se temea oare marele domn?
Ai vreo nelămurire?