Personaj principal, static, multidimensional, eponim, arhetipal; impreuna cu cei din familia sa, formeaza un personaj colectiv.
Modalitati de caracterizare:
— caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje; autocaracterizare;
— caracterizare indirecta: prin propriile actiuni, simtiri si ganduri; prin mediul in care traieste; prin comentariul naratorial; prin nume.

Personajul are o gandire mitica, arhaica. Jupaneasa este pastratoare de traditii. Patroneaza nuntile, petrecerile si botezurile din familie. Are un pronuntat instinct matern; ii place sa-si ocroteasca feciorii, nurorile, nepotii si chiar sotul, cu care se razboieste verbal. Este prezenta stabila, statica a clanului.

Jupaneasa llisafta isi disputa cu Manole, sotul sau, autoritatea in grupul familial, vrand sa instituie un adevarat matriarhat. Ea este prezenta stabila, statica a clanului.
Lipsa de mobilitate este compensata de setea de informatie. Este avida de vesti din exterior, vrea sa afle prima ce se mai intampla in tara sau cu fiii ei, cand acestia sunt plecati de acasa. Are, in cel mai inalt grad, dorinta de a cunoaste: “Altii au vanturat lumea, noi am stat aici; altii stiu toate, noi nu stim nimica; deci vreau sa cunosc acele vesti…” In acest sens, este interesata si de zodii, interpreteaza vise care neaparat sunt prevestitoare (“De altminteri, am avut si vis vestitor alaltaieri noaptea, se facea ca am trecut o apa mare si nu gaseam nici vad, nici punte”).

Boala armasarului Catalan este pentru ea semnul unui nou razboi purtat de Maria-sa. Ii plac practicile magice, unde este asistata de tiganca Chira. Pentru a afla noutati despre Ionut, care disparuse fara urma, ii face acestuia, impreuna cu nana Chira, papusa, pe care o descanta. Alta data cauta sa-l afume pe Ionut “prin somn cu par de lup”, iar lui Simion, pentru a nu se casatori cu Marusca, ii face ceaiuri de buruieni, fara niciun folos insa. Isi pastreaza tenul frumos si proaspat cu apa de ma taciune, insotita de descantec, fara a vrea sa destainuie taina nici chiar nurorilor. Este cocheta si la batranete.

Are o gandire mitica, arhaica, fiind convinsa ca “fiecare om are un urs al sau”, care ii poarta norocul in viata. Este pastratoare de traditii. Patroneaza nuntile, petrecerile si botezurile din familie. Are un pronuntat instinct matern; ii place sa-si ocroteasca feciorii, nurorile, nepotii si chiar sotul, cu care se razboieste verbal. Este rea de gura, incat baga spaima in comisul Manole.

Nu ezita sa-l critice chiar si pe Stefan-Voda.
Vioiciunea ei sugereaza ca este inteligenta; sub asprimea ei se afla multa delicatete sufleteasca. In tinerete a fost frumoasa si ii spune nanei Chira ca a atras si atentia lui Voda. La batranete este autoritara, clevetitoare, poseda arta impunsaturilor verbale, dar si a vorbelor dulci; le condamna pe jupanesele tinere pe motiv ca sunt “necuviincioase”; este o foarte buna gospodina si mama iubitoare.

Cand afla ca Simion si comisul Manole au cazut in lupta de la Vaslui, comportarea ei este exemplara. Nu are timp de jelit si face totul pentru indeplinirea datoriei fata de cei morti, carora trebuie sa li se faca praznic si pomenire, conform traditiei.

     

Ai vreo nelămurire?