Personaj secundar, multidimensional, dinamic.
Modalitati de caracterizare:
— caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje, autocaracterizarea;
— caracterizare indirecta: prin propriile ganduri, simtiri si actiuni, prin comentariul naratorial; portret caracterologic; prin mediul in care traieste; prin monolog interior.
Natl traieste cu un complex patern pe care va incerca sa-l invinga, Intreaga sa traiectorie existentiala, derulata intre personaje puternice, poate fi citita ca o permanenta tentativa de a-si razbuna complexele.
Pentru Nicolae Manolescu, Natl, unul din personajele importante ale romanului Mara de Ioan Slavici, este “dostoievskianul Natl”. Ce 1-a determinat pe critic sa faca o astfel de insolita afirmatie? Natl, baiatul lui Hubar si al Hubaroaiei, urmeaza sa continue meseria de macelar a tatalui sau. Destinul sau firesc este sa intre in breasla. Inca din capitolul Zbuciumare autorul sugereaza ca viitorul lui Natl a fost hotarat de familie: “Degeaba! N-a fost el nascut sa fie macelar. Si nici n-ar avea, daca e vorba, nevoie sa fie. Are el si altfel din ce sa traiasca. Mare nedreptate i-au facut cand l-au luat de la scoala! Ce ar fi el acum!”.
Fara indoiala, Natl traieste cu un complex patern pe care va incerca sa-l invinga. Intreaga sa traiectorie existentiala poate fi citita ca o permanenta tentativa de a-si razbuna complexele. Mai intai de toate Natl este “prins” intre personaje puternice, tatal sau Hubar si sotia sa Persida. Fire sovaielnica, Natl se lasa purtat de valurile iubirii, se indragosteste nebuneste de Persida, se casatoreste cu ea si fug la Viena. Aceasta ruptura brusca nu-1 elibereaza pe Natl de complexul patern. Dupa o perioada linistita traita la Viena, el devine tot mai distant fata de Persida: “Avea ceva pe sufletul lui: era dus mereu pe ganduri, nu mai venea la ora obicinuita acasa, ba a ajuns in cele din urma s-o lase serile singura acasa.
El, care o temea fara de niciun cuvant, umbla acum, parca, dinadins s-o alunge de la sine, s-o instraineze sa scape de ea”. Imaginea care-l domina e cea a casei parintesti si a tatalui ca prezenta tiranica, dominatoare, “…nu ma simt destul de tare ca sa nu omor pe acela care s-ar uita chioras la tine, fie el chiar si tatal meu”. O indoiala teribila macina sufletul personajului, strivit intre incalcarea vointei tatalui si iubirea pentru Persida. Revenirea acasa, departe de a solutiona zbuciumul interior al personajului, il accentueaza. Casatoria care avusese loc, dar care e tinuta in secret de Persida, e inca unul din motivele care maresc nelinistea lui Natl. Carciuma pe care o deschid cei doi la Sararie, dupa intoarcerea de la Viena, e condusa de Persida.
Natl se instraineaza progresiv de sotia lui. Mereu nedormit si posac, personajul lasa toata grija afacerii pe seama Persidei, cautand alinarea in mijlocul unor prieteni de pahar. Insingurarea lui Natl vine din incapacitatea sa de a se simti “in rand cu lumea”. Tot mai ursuz si mai suspicios, Natl isi gaseste refugiul in bautura si in jocul de carti. Tensiunea interioara isi afla corespondentul intr-o acutizare a conflictului cu Persida.
Ai vreo nelămurire?