Personaj principal, dinamic, multidimensional; alter ego al autorului.
Modalitati de caracterizare:
— caracterizare directa: portretul facut de dramaturg (in didascalii) si de alte personaje; autocaracterizarea;
— caracterizare indirecta: prin propriile actiuni, simtiri si ganduri; prin comentariile celorlalte personaje; prin mediul in care traieste.
Ca si alti eroi camilpetrescieni, variante ale unui prototip canonic, Pietro sufera drama investitiei de incredere. Aceasta este in fapt drama eroului (vezi si cazul lui Stefan Gheorghidiu), care a sustinut dintotdeauna ca trebuie sa creada in ceva.
Galeria eroilor camilpetrescieni sclavi ai absolutului, ai tiparului de idealitate, se completeaza cu Pietro Gralla, personajul principal al piesei Act venetian.
Decorul dramei de schimba, suntem in Venetia patriciana a secolului al XVIII-lea, sleita de o prea lunga epoca de grandoare si maretie, ajunsa acum in pragul iminentei ei prabusiri, putreda si urat mirositoare, dupa cum afirma unul dintre personaje. In aceasta republica libertina, in care “domneste numai teroarea inchizitorilor si legea placerii”, proveditorul Pietro Gralla este, cum observa Ion Vartic, “un “strain” si in sens propriu, si intr-unui figurat: erou cu o descendenta obscura de corsar si mercenar, el este chemat si angajat de republica patriciana ca proveditor al flotei venetiene; dar Gralla este un “strain” si fata in fata cu acest secol “feminin”, strajuit de “barbatul cuceritor” (adica de cicisbeu) si de “divinitatile sale frivole” (adica actritele si curtezanele)”. Strainul este, in fond, un apartinator altei lumi, iar aceasta apartenenta este o realitate in care se circumscriu mai toti eroii camilpetrescieni setosi de absolut.
Avand o descendenta de esenta picaresca si de viziune romantica, fost corsar, rob la galera, sclav la un batran carturar din Damasc, bun pilot de corabie, cunoscator de carte si de mai multe limbi, conte roman, cavaler de Malta dar si cavaler al demnitatii si loialitatii, Pietro Gralla a parasit Malta, chemat fiind la comanda flotei venetiene, slabita si tot mai des atacata de piratii marii.
Obisnuita didascalie camilpetresciana de la inceputul dramei ni-l prezinta ca pe “un barbat ca de patruzeci, patruzeci si cinci de ani, inalt, nas puternic, gura mare, nervozitate barbateasca, impulsiv. Da o impresie de loialitate, de profunda si aspra bunatate, poruncitoare. Nici el, ca si Alta, nu poarta peruca epocii. Trecutul lui de fost sclav si pirat ii e acum intiparit pe fata, care pare sa fi fost angelica in adolescenta.
Ai vreo nelămurire?