“Romanul este, in acelasi timp, elogiul personalitatii domnitorului, om al cunoasterii, al justitiei, al adevarului si al unei puteri intemeiate pe legile inebranlabile ale vietii si omeniei. Constiinta ca domnitorul indeplineste o misiune in numele unui popor, echivalentele metonimice si simbolurile umane ale legaturilor cu lumea realizeaza conjugat elementele dominante ale acestei trilogii.
Adancit in intelegerea rosturilor istorice ale domniei si descoperind in oameni radacinile cunoasterii si ale faptelor, Stefan cel Mare nu este un simplu personaj istoric. Nu intereseaza, de altfel, acest aspect. Simbolul si semnificatia generala a personajului se gasesc in totalitatea cartii, in ipostazele lumii cantate, in eposul unui teritoriu intrat definitiv in mit si legenda” (Ion Vlad).
Stefan cel Mare simbolizeaza tipul domnitorului cu dragoste de neam si tara, suveran luminat si autoritar, inconjurat de boieri ascultatori si de razesi supusi. Se arata poporului sau ca exponent al idealurilor de libertate si dreptate. Ceea ce confera maretie portretului sau si forta de a strabate prin spatiul eternitatii este tocmai ridicarea omului Stefan la conditia de supraom, de “Soare” al neamului. Romanul, urmarind devenirea lui ca personalitate complexa, construieste imaginea monumentala a unui tip cu virtuti modelatoare.
Patriotismul fierbinte, setea de adevar, vitejia, curajul si puterea nestramutata de sacrificiu sunt trasaturi dominante ale eroului. Om al Renasterii, politician abil, inzestrat cu spirit justitiar, Stefan cel Mare este o reusita expresie artistica a gandirii specifice a lumii moderne. In conceptia estetica a scriitorului, personajul primeste dimensiunea cuprinzatoare a unui erou romantic, a unui om cu insusiri exceptionale, create prin raportare la insemnele atmosferei de mit si legenda. Prin opera lui Sadoveanu, personalitatea lui Stefan cel Mare, erou al istoriei nationale, este ridicata la cotele sublimului.
Ai vreo nelămurire?