Dupa cum precizeaza autorul, Zaharia Trahanache este “prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului scolar, Comitiului agricol si al altor comitete si comitii”, fiind unul dintre stalpii locali ai partidului aflat la putere, alaturi de Farfuridi si Branzovenescu.
Trasatura dominanta a lui este “ticaiala” (incetineala) ilustrata atat de remarcabila formula “Ai putintica rabdare!”, cat si de numele “Trahanache”, provenit de la “trahana”, (o coca moale) si “Zaharia”, care ne duce cu gandul la “zahariseala” (ramolisment).
“Venerabilul” este calm, linistit, imperturbabil, cu gandire plata si un temperament formal, dar este viclean, stie sa disimuleze si sa manevreze cu abilitate intrigi politice.
Cand el si ai sai sunt santajati, nu se agita, ci, abil, raspunde cu un contrasantaj descoperind o polita falsificata de Catavencu.
Cu aceeasi abilitate politica, ii combate si pe Farfuridi si Branzovenescu care il banuiesc pe prefect de tradare si care ajung apoi sa creada despre Trahanache ca: “E tare… tare de tot… Solid barbat.”
Recunoaste imoralitatea si coruptia la nivelul societatii: “o sotietate fara moral si fara printip”, dar practica inselatoria si frauda, falsificand listele de alegatori.
El nu admite insa imoralitatea in sanul familiei si de aceea refuza sa creada, din convingere, sau din “enteres” si diplomatie, in autenticitatea scrisorii trimise de Tipatescu sotiei sale.
Principiul lui politic este de a respecta ordinele celor de la centru: “noi votam candidatul pe care il pune partidul intreg.”
Gandirea si cultura lui generala si politica se rezuma la spusele fiului sau, student, care exprima in fond tot o platitudine: “unde nu e moral, acolo e coruptie, si o sotietate fara printipuri va sa zica ca nu le are!” Zoe reprezinta pentru el un “vitiu” sentimental, incat se preface ca nu observa adulterul acesteia, considerand-o mai mult sora decat nevasta.
Pentru a face placere lui Zoe, l-a sustinut pe Tipatescu in functia de prefect al judetului, desi este constient ca acesta nu este potrivit functiei, fiind impulsiv: “bun baiat, dar iute.”
Ridicolul lui sporeste prin faptul ca, desi este greoi, atat la trup cat si in gandire, el ocupa cele mai importante pozitii din judet, o multitudine de functii dintre care pe unele nici nu le cunoaste, ceea ce intareste ideea ca, in acea societate, nu se apreciaza valorile, ci “enteresul”.
Incultura lui este evidenta in multe situatii (mai ales atunci cand citeaza cuvintele fiului sau de la facultate, dar si prin greselile fonetice si lexicale pe care le face si care sporesc ridicolul personajului: “vitiu, sotietate, enteres.”
in concluzie, putem spune ca Zaharia Trahanache este unul din personajele principale individuale ale acestei comedii, tipul politicianului abil, care sub masca unei amanari permanente isi realizeaza interesele.
Ai vreo nelămurire?