Sensul adevarat al oului-dogma poate fi cunoscut doar in lumina Soarelui, reper suprem al nuntii alchimice, impunand moartea si renasterea deoarece roata sa de aur este chiar marea roata cosmica ale carei miscari se deruleaza sub semnul ciclicitatii si nu al devenirii. Aceeasi metafora de tip revelatoriu, cum o numeste Lucian Blaga in Geneza metaforei […]
Category: Eseuri
Referat despre poezia Joc secund scrisa de Ion Barbu – prima parte
Publicata in volumul purtand acelasi titlu, aparut in 1930, poezia Joc secund este una emblematica pentru opera barbiana reprezentand o autentica arta poetica. Aceasta deoarece aici Ion Barbu sintetizeaza nu doar principiile, tematica, nucleele sale creatoare, ci si procedeele poetice folosite. Jocul secund este “poezia pura”, menita a capta un “nadir latent”, “adancul acestei calme […]
Referat despre poezia Joc secund scrisa de Ion Barbu – a doua parte
Prin “poezie refuzata de idee”, cum eticheteaza Ion Barbu poezia lui Tudor Arghezi, poezie a materialitatii prin excelenta, Ion Barbu intelege poezia refuzata de Idee, un echivalent al principiului cosmic hegelian, care se manifesta in lume rupandu-se din sine, pentru a crea formele individuale si a se reintoarce in sine prin sacrificarea tuturor acestor forme […]
Referat despre poezia Joc secund scrisa de Ion Barbu – a treia parte
Poet modern in adevaratul sens al cuvantului, Ion Barbu cauta, in sintaxa poeziei sale, tocmai acea transcendere a unitatii notionale arbitrare a cuvantului pentru a da nastere versului cu sens unitar, “omogen” (pentru a pastra terminologia barbiana), unde sonoritatea cuvintelor in poemul citit integral ofera sensul intreg al cantecului si nu “harfele resfirate” ale cuvintelor […]
Referat despre poezia Timbru scrisa de Ion Barbu
Poezia Timbru reia tema expusa in arta poetica barbiana din Joc secund. “Cimpoiul vested luncii, sau fluierul in drum” sunt instrumente muzicale sinonime “harfelor resfirate”, capabile a suna doar “incet, mai tare”, glasul lor fiind inchinat “durerii divizate” din poezia confesiune, inchinata efemeritatii, supusa “ceasului” si “concurentei, inca darwiniene, a formelor individuale”. Pentru poezia trans-individuala […]
Despre Mihail Sadoveanu si opera sa
Nascut la 5 noiembrie 1880, in Pascani, prozatorul este fiul avocatului Alexandru Sadoveanu si al Profirei, fiica de razesi din Verseni. Urmeaza scoala primara din Pascani (1887 – 1892), apoi gimnaziul “Alecu Donici” din Falticeni, pe care il absolveste in 1897. Intre 1897 si 1900 frecventeaza Liceul National din Iasi. Se casatoreste (1901) si din […]
Structura tematica a prozei lui Mihail Sadoveanu
Directiile prozei sadoveniene, cele mai multe anuntate in cartile de debut, pot fi grupate in urmatoarea clasificare: 1. Lumea targurilor, cu personaje bovarice apasate de platitudinea existentei provinciale: Floare ofilita (1906), insemnarile lui Neculai Manea (1907), Haia Sanis (1908), Apa mortilor (1911) – transformata in Locul unde nu s-a intamplat nimic (1933), Demonul tineretii (1928), […]
Prezentare generala a operei Hanu-Ancutei scrisa de Mihail Sadoveanu – prima parte
Publicata in 1928, intr-un moment de rascruce din creatia prozatorului, Hanu-Ancutei este capodopera care face legatura dintre universul povestirilor tineretii si cel al povestirilor maturitatii: “in ordine cronologica, prima sa realizare explicita si totodata clasica in materie de povestiri in rama este o carte deopotriva de sadoveniana, adica de reprezentativa pentru ansamblul operei scriitorului” (Sergiu […]
Prezentare generala a operei Hanu-Ancutei scrisa de Mihail Sadoveanu – a doua parte
Acest “turnir al povestirii”, configurat ca ceremonial al spunerii, cu formule de adresare protocolare, specifice stilului sadovenian, intr-o atmosfera imbelsugata, de petrecere si intimitate a cuvantului rostit la flacarile focului, dupa asfintitul soarelui, este marea intamplare a ciclului narativ Hanu-Ancutei. In prima povestire, Iapa lui Voda, naratorul principal fixeaza rama intregii structuri narative, proiectand faptele […]
Pielea corpului omenesc
Potrivit expresiei unei personalitati a lumii dermatologice “pielea este fatada monumentala a corpului omenesc” care nu constituie un simplu invelis protector, ci este un organ cu structura complexa, cu multiple proprietati si functiuni. Pielea are o suprafata de 1,5 pana la 2m2, reprezinta 1/15 din greutatea totala a organismului si are o grosime cu variatii […]