Comentariul operei Povestea lui Harap-Alb scrisa de Ion Creanga – prima parte

Lumea fascinanta a basmului nu poate ramane neexplorata de cel al carui har innascut isi trage seva din filonul bogat al literaturii noastre populare, de aceea metamorfozat intr-un “pacat de povestariu”, cum se autodefineste, humulesteanul Creanga altoi este pe tipare arhaice, consacrate, mladitele viguroase ale unui talent autentic, dand la iveala, modest, dar impecabil, un […]

Read More

Comentariul operei Povestea lui Harap-Alb scrisa de Ion Creanga – a doua parte

Schema narativa este, desigur, complexa antrenand variate personaje intr-un conglomerat de fapte remarcabile, care fac din “Povestea lui Harap-Alb”, un scurt roman fantastic in care toate elementele au reversul lor real, traductibil” (Al. Piru). Tipice basmului sunt si motivele numeroase, superbe in noul lor vesmant al carui creator este meticulosul Creanga motivul fiului mezin care, […]

Read More

Comentariul operei Povestea lui Harap-Alb scrisa de Ion Creanga – a treia parte

Punctul culminant (revelarea identitatii slugii vrednice, uciderea ei, pedepsirea spanului sj redesteptarea eroului din lungul somn al mortii cu ajutorul smicelor de lemn dulce, al apei moarte sj al apei vii, cum prevazuse rata cea isteata indragostita acum de acela ce-i invinsese viclesugul), succint prezentat, involburat aproape, are valoarea unei sentinte morale: bunii si merituosii […]

Read More

Comentariul operei Povestea lui Harap-Alb scrisa de Ion Creanga – a patra parte

“Oastea lui Papuc Hogea Hogegaru”, ciudatii prieteni ai fiului de crai, constituie un nucleu comic exploatat din plin. Fiecare dintre ei, autocaracterizandu-se sau caracterizat fiind de altii, este un amestec de hilar sj grotesc, umanizat insa de sentimente nobile si o nedezmintita solidaritate. Gerila (alintat si “Buzila” din pricina “buzisoarelor celor iscusite, groase si dabalazate”), […]

Read More

Comentariul operei Schimbarea la fata a Romaniei scrisa de Emil Cioran – partea a cincea

Ce propune atunci Cioran pentru exorcizarea demonului geopolitic? Singura solutie este, dupa el. o “schimbare la fata”, o transfigurare istorica cu un Bucuresti devenit centru al regiunii, recunoscut ca Noul Constantinopol. Virtutile necesare se revendica integral de la conceptele de forta dinamism, ardoare, cu asumarea contradictiilor ce rezulta dintr-un elan prea mare: “NU vreau o […]

Read More

Comentariul operei Amurgul gandurilor scrisa de Emil Cioran – prima parte

“Amurgul gandurilor” este ultima carte publicata in tara de Emil Cioran, in 1940, dupa “Pe culmile disperarii” (1934), “Cartea amagirilor” (1936), “Schimbarea la fata a Romaniei” (1936), “Lacrimi si sfinti” (1937). Deja aceste volume, la care se poate adauga “indreptar patimas”, ramas inedit pana in 1991, reprezinta o opera cu trasaturi distincte in peisajul epocii, […]

Read More

Comentariul operei Amurgul gandurilor scrisa de Emil Cioran – a doua parte

Asocierile bizare caracterizeaza tehnica filozofului, a carui specialitate, de esenta romantica deci contrastanta este formula oximoronica Tensiunea creata prin manuirea nonsalanta a acestei figuri rare care este oximoronul ne recomanda din plin specificul cioranian: “…omul este o ruina invincibila. Cine i-o fi turnat atat entuziasm in deceptii?”. Este, evident, un autoportret al atentului moralist care […]

Read More

Comentariul operei Amurgul gandurilor scrisa de Emil Cioran – a treia parte

Expresia parcimonioasa dar exploziva, derutanta cateodata in continut, insa intotdeauna vitalista in forma este la ea acasa pe parcursul intregului volum “Fiecare om este propriul lui cersetor” sau “Vocea sangelui este o elegie neintrerupta” sau “intr-o lume fara melancolie, privighetorile ar incepe sa scuipe si crinii ar deschide un bordel”, ca si “Orice fel de […]

Read More

Comentariul operei Amurgul gandurilor scrisa de Emil Cioran – a patra parte

Lui Cioran lucrurile “caldute”, oraganizate in norme acceptabile doar de catre mediocri, ii par uneori, de-a dreptul vulgare. Cel mai mult ii repugnau diversele infatisari ale modului administrativ, cel care are pretentia de a ordona existenta exterioara a omului, ignorand-o pe aceea interioara Afland din biografia ganditorului ca a fost un “etern student”, prelungind o […]

Read More