Total dezamagita de proaspatul sau sot, dar mai ales de lipsa luxului in care se asteptase sa traiasca, Marie Fortunee Capelle devine un om disperat. cu toate acestea, timp de cateva saptamani, trimise familiei si prietenilor scrisori din care reiesea fericirea ei, manifestandu-si entuziasmul pentru Glandier. Se parea ca incepuse sa se acomodeze cu destinul si se forta sa insele si pe altii si chiar pe ea insasi. intr-un mod cu totul neasteptat ii dadu lui Lafarge o parte din modesta sa dota si intocmi scrisori de recomandare adresate tutorilor sa verse anumite sume sotului ei, cu prilejul vizitei acestuia la Paris. isi imagina ca micul sau capital i-ar permite lui Charles sa-si redreseze finantele. inainte de plecarea lui Lafarge, in decembrie 1839, Marie incerca sa-l convinga sa o lase mostenitoare, in schimbul intregii sume de care dispunea. Lafarge paru ca accepta, insa, in secret, semna la notar un al doilea testament, prin care lasa mamei sale intreaga avere.
In timpul sederii sale la Paris, Charles, pentru a obtine sumele de bani necesare, falsifica de mai multe ori semnatura sotiei sale pe scrisorile de recomandare. in acelasi timp primi de la Marie bilete de dragoste prin care il asigura de intreaga ei afectiune. Drept dovada a acestei iubiri, ea ii trimise portretul pictat de o colocatoare, Anna Brun. Marie ruga de asemenea pe soacra sa-sa-i prepare o prajitura de craciun, pe care ea se insarcina sa i-o trimita lui Charles, pentru a-i atenua neplacerea pricinuita de departarea lui de caminul lor ; Marie mai preciza ca, in noaptea de craciun, ea va manca la randul ei o parte, gandind ca astfel se va simti mai aproape el el, in aceasta seara de sarbatoare.
Pe data de 16 decembrie, Marie prezenta la posta din Glandier coletul cu prajitura pe care Charles o primi la hotelul “Univers” din Paris, la 18 decembrie. Aceasta nu era prajitura de craciun anuntata, insa Charles nu dadu atentie acestui fapt si, fara a se formaliza, manca o mare parte din ea. Imediat dupa aceasta fu cuprins de colici, vomismente si diaree. Petrecu o zi in pat fiind foarte slabit. Gandindu-se ca ar putea fi vorba de holera, care pe vremea aceea facea victime la Paris si care provoca simptome” asemanatoare, renunta sa apeleze la serviciile unui medic. Se multumi sa arunce restul prajiturii, care, dupa parerea sa, nu mai era proaspata, alterandu-se cu prilejul transportului.
Pe data de 3 ianuarie, Charles simtindu-se foarte slabit, se reintoarse la Glandier, starea sanatatii sale fiind destul de precara. Aducea cu sine de la Paris 28 000 franci avand ideea ca ar putea face momentan fata la obligatiile cele mai presante, fapt care ii ridica moralul, facandu-l sa nu acorde o atentie deosebita bolii de care suferea. Marie il primi cu tandrete, il convinse sa ramana in pat, si sarbatori reintoarcerea lui servindu-i o friptura de vanat garnisita cu trufe. Imediat dupa masa, “boala pariziana” se manifesta din nou : suferind de crampe dureroase, Charles reincepu sa vomite. Medicul casei, Barodu, adus urgent, ii puse diagnosticul de holera. Lipsit de orice precautie, el elibera Mariei o reteta de arsen, pe care aceasta o solicita sub pretextul ca vrea sa distruga soarecii care deranjau noaptea pe bolnav.
A doua zi starea lui Lafarge se agrava : se plangea de crampe in muschii picioarelor, o sete nepotolita si vomita tot ce manca. Personalul casei, parintii si rudele se stransera in jurul patului bolnavului : Marie, femeia de camera Clementine, mama lui Charles, surorile sale, verisoara sa Emma – singura- din intreaga familie care o simpatiza pe Marie -, Anna Brun, Denis secretarul si servitorul lui Lafarge. Marie, plina de atentii, ii servi bolnavului potiuni diverse, in special pe baza de “guma arabica”, remediu pe care pretindea ca il foloseste adeseori cu bune rezultate si pe care il purta asupra sa intr-o mica cutiuta din malachit.
Ai vreo nelămurire?