Este un adjectiv ori un adverb, determina un substantiv sau un verb, printr-un adjectiv, un alt substantiv sau adverb, cu o mare valoare expresiva, reliefand unele insusiri deosebite ale numelui ori miscarii, asa cum se reflecta ele in imaginatia autorului.
Trebuie sa mentionam ca nu orice adjectiv sau adverb devin automat epitete sau complement de mod, ci doar acelea cu o mare forta emotiva.
Din punct de vedere gramatical, cel mai adesea epitetul consta dintr-o determinare: a unui substantiv printr-un adjectiv, a unui verb printr-un adverb.
In acceptia lui Tudor Vianu, epitetele se clasifica astfel: a) ornant sau general: “Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara. ” (M. Eminescu); b) individual: “Inalta-i e faptura.” (V. Alecsandri); c) cromatic: ” Curg in rauri sclipitoare.” (M. Eminescu); d) personificator: “Ele trec cu harnici unde” (M. Eminescu); e) comparativ: “si merg culegatoare de gingase fecioare” (Vasile Alecsandri); f) metaforic: “si parul sau de aur in creturi lungi se leaga”. (Mihai Eminescu); hiperbolic: “Gigantica poarta o cupola pe frunte” (G. Cosbuc); h) aliterat: “Intr-o salbatica splendoare/ Vedeam Ceahlaul la apus” (G. Cosbuc); i) onomatopeic: “Ecou-i raspunde cu vocea-i vuinda” (M. Eminescu; j) pleonastic: “Peste care trece-n zgomot o multime de norod” (M Eminescu; k) sinestezic (care exprima transmutatia olfactiva a impresiei vizuale): ” O picatura parfumata cu vibrari de violet” (G. Bacovia); 1) aspatial sau atemporal: “Plutea-n acest imens senin” (G. Cosbuc); m) oximoronic (prin contrast intre determinat si determinant): ” Cu imbratisari de brate reci” (M. Eminescu); n) tautologic (aceeasi idee): “Cand coboara-n ropot dulce din tapsanul pravalatic” (M. Eminescu); o) inversat: “Batranul mag inalta fruntea” (O. Goga).
Epitetele mai pot fi: simple, duble, triple, pletora (mai mult de trei).
Incepand cu epoca romantica, sfera de folosire a epitetelor se largeste considerabil. Ele pot genera: personificarea, metafora, hiperbola, hotarul dintre cele doua fiind perceput in functie de sensibilitatea cititorului.
Ai vreo nelămurire?