Este un curent literar afirmat la sfarsitul secolului al XVIII-lea si primele decenii ale secolului al XIX-lea, caracterizandu-se prin primatul sentimentului si visului asupra ratiunii. A fost anuntat de preromantism, care a aparut la sfarsitul secolului al XVIII-lea in tari ca Franta, Germania, Anglia, promovand in literatura sentimentul naturii, meditatia elegiaca si motivul ruinelor.

Dezvoltarea, in continuare, a romantismului in aceste tari si in altele ca Italia, Spania, Romania a luat un caracter polemic fata de clasicism, punand accent pe posibilitatea artistului de a crea lumi fictive, prin promovarea subiectivismului, sustinand posibilitatea amestecului genurilor si speciilor literare, in favoarea expresivitatii, prin combaterea caracterului normativ al esteticii clasice. Descopera si valorifica tezaurul folcloric, prezinta eroi apartinand tuturor categoriilor sociale, aflati uneori in situatii antitetice limita.

In literatura romana, romantismul este promovat de generatia pasoptista, avand drept manifest Programul Daciei literare, intitulat Introductie, semnat de Mihail Kogalniceanu (1840, Iasi), care cerea: inspiratie din trecutul istoric al poporului roman, valorificarea valentelor educative ale folclorului, diversificarea genurilor si speciilor literare, scrierea unor opere originale.

Indemnul lui Mihail Kogalniceanu ca scriitorii pasoptisti sa se inspire din trecutul istoric a fost urmat de Costache Negruzzi: Alexandru Lapusneanul, Vasile Alecsandri: Despot Voda si Dumbrava Rosie, Nicolae Balcescu: Romanii supt Mihai Voievod Viteazul, Dimitrie Bolintineanu: Legende istorice.

Valorificarea valentelor educative ale folclorului a fost facuta de Vasile Alecsandri: culegerea Poezii poporale, Alecu Russo, partial, in Cantarea Romaniei (legenda Dolcai) si altii.

In acest timp, asistam la o mare diversificare a genurilor si speciilor literare: romanul – Ciocoii vechi si noi, de Nicolae Filimon; nuvela istorica Sobieski si romanii, de C. Negruzzi; inceputurile pastelului – partial, Sburatorul, de I. H. Radulescu, Pasteluri, de V Alecsandri; fabula si satira – Satira duhului meu si Fabule, de Gr. Alexandrescu; teatrul – grupul Chiritelor, de V Alecsandri si Razvan si Vidra, de B.P. Hasdeu, operele amintite fiind totodata si modele de creatii originale.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?