Fiecare text complet trebuie sa poarte un titlu: numirea operei de catre autor. Titlul nu se alege la voia intamplarii. Uneori el arata tema, exprimata in cateva cuvinte; alteori, reia numele personajului principal, singur sau cu determinant: al zonei geografice, al perioadei istorice, al unui sentiment ori al unei intamplari deosebite.

Titlul este dat de autor, dar, cateodata, este sugerat de editor; unele variante de titluri, pentru romanul de factura balzaciana, al lui George Calinescu, ar fi fost: Parintii Otiliei, sau Istoria unei mosteniri, dar Enigma Otiliei, titlu sugerat de editor, s-a dovedit a fi cel mai potrivit, acceptat si de autor si imbratisat de public. Uneori, titlul implica subiectivitatea creatorului sau intentia lui principala de comunicare.

Au fost si opere fara titlu (manuscrise foarte vechi si incomplete), al carui titlu a fost dat de descoperitorul sau editorul manuscrisului. in poezia moderna, se intalnesc lecturi fara titlu (cateodata fara semne de punctuatie), care sunt trecute la cuprins dupa primul vers.

Titlul ramane emblema de reclama a operei.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?

Tagged: