Expresia “cele sapte minuni ale lumii” inglobeaza cele sapte monumente celebre ale antichitatii, culmi la care ajunsesera stiinta, tehnica si mai ales arhitectura orientala si greco-romana.

Iata-le in ordinea cronologica a constituirii lor: 1) Piramida cea mare de la Gizeh, 2) Gradinile suspendate din Babilon (sau, ale Semiramidei), 3) Templul Artemisei din Efes, 4) Mausoleul din Halicarnas, 5) Statuia lui Zeus din Olimpia, 6) Farul din Alexandria si 7) Colosul din Rodos.

Aceste monumente au fost denumite “minuni”, nu in sens de “miracol” mistic, de fenomen supranatural, ci in acceptiunea de realizari exceptionale, care depaseau tot ceea ce se construise pana atunci. In acest spirit, orice infaptuire grandioasa, orice inventie extraordinara a gemului omenesc primea, prin analogie, denumirea de “o noua minune”, sau “o adevarata minune”, sau mai ales “a opta minune”. Astfel, dupa aparitia electricitatii, in secolul trecut, s-a spus pe buna dreptate ca ea este a opta minune, datorita contributiei uriase pentru istoria civilizatiei. si cu egala dreptate, se spune astazi ca energia atomica, deschizand cai uluitoare pentru progresul omenirii, constituie si ea a opta minune a lumii.

Dupa cum se vede, nu se continua numerotarea: a noua, a zecea minune etc. Monumentele antichitatii ramanand “cele sapte minuni” de baza, fiecare noua realizare geniala este socotita a opta minune a vremilor moderne, a epocii respective.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?