Este mai usor de explicat, exprimand in mod direct gandurile si sentimentele autorului, ca in elegia Mai am un singur dor, de M. Eminescu.
Poate fi discutat in paralela cu eul poetic, deoarece, asa cum afirma Tudor Vianu, este tipul de discurs in care “primim oarecum marturisirea directa a poetului”, rostita cel mai adesea la persoana intai. Dar, uneori, discursurile lirice in care eul poetic este ascuns, impersonal, marcate gramatical de persoana a treia, sunt si ele lirica subiectiva, pentru ca transmit, chiar daca indirect, o perceptie subiectiva asupra realitatii, autoreflectare a eului, ca in cazul pastelurilor din volumul Pe Arges in sus, de Ion Pillat. In poezia postmoderna, se revine la lirismul subiectiv, datorita dorintei autorilor de a da deoparte cortina impusa de impersonalizarea discursului liric de pana atunci.
Ai vreo nelămurire?