Marcheaza variante ale comunicarii, dupa diferitele domenii de activitate si in concordanta cu scopul comunicarii.
a) Stilul beletristic – este specific operelor literare, de orice fel si se caracterizeaza prin vorbire nuantata, dand cuvintelor un sens figurat, subiectiv, afectiv. In functie de talentul autorului si de abordarea artistica, se poate vorbi si de stilul personal, folosit de fiecare in parte.
b) Stilul stiintific – transmite informatii exacte, bazate pe reguli si formule, fara inflorituri stilistice, cu un limbaj profesional, specific fiecarei discipline. Se adreseaza specialistilor si este bogat in neologisme cu circulatie universala. In orice limba ar fi elaborata o lucrare stiintifica, structura datelor trebuie sa fie aceeasi sau foarte apropiata.
c) Stilul juridico-administrativ – apare in documentele oficiale (constitutie, legi, decrete, rapoarte, ordonante). Este un stil neutru, cu un limbaj specializat, obiectiv, precis, cu un sens propriu si direct. Pot fi deosebite doua nuante: stilul juridic propriu-zis: legi, decrete, limbajul folosit la tribunal – si stilul administrativ: cerere, adeverinta, proces verbal, autobiografie, curriculum-vitae, declaratie, scrisoare oficiala.
d) Stilul publicistic sau jurnalistic – este utilizat in presa scrisa, la radio, televiziune. Adresandu-se unui public larg, trebuie sa fie direct, simplu, accesibil, concis. Uneori se apropie de stilul stiintific sau juridic, in functie de nuanta comunicarii, alteori este caracterizat prin oralitatea exprimarii. Utilizeaza unele clisee verbale, stereotipice, sintagme consacrate, intalnim si abateri nedorite de la regulile gramaticale, mai ales datorate oralitatii si rapiditatii de comunicare, nemaifiind un timp necesar autocenzurarii.
Ai vreo nelămurire?