In cantecele sale epice poporul si-a cautat eroii, a preamarit faptele lor de curaj si vitejie, exprimandu-si totodata dragostea, admiratia, respectul si recunostinta fata de acestia.
Un astfel de personaj este si Toma Alimos, eroul baladei haiducesti cu acelasi titlu. El este personajul principal, fiind prezentat in toate momentele actiunii. Este infatisat mai intai in mijlocul naturii incercand sa-si alunge singuratatea, apoi in confruntarea directa cu Manea, iar in finalul baladei in momentul mortii. Astfel, insusirile lui se dezvaluie treptat, de-a lungul actiunii, pe masura nararii faptelor.
Personajul este, asa cum precizeaza insusi autorul anonim, “haiduc din tara de Jos”. Printr-un scurt portret, reluat de trei ori in continutul baladei, sunt evidentiate in mod direct, prin descriere, cateva din insusirile fizice si morale ale lui Toma, cum sunt statura impunatoare, intelepciunea si vitejia: “sade Toma Alimos,haiduc din tara de Jos, nalt la stat, mare la sfat si viteaz cum n-a mai stat”.
Daca sub aspect fizic se retin statura si ochii patrunzatori, insusirile lui morale sunt mult mai numeroase si contureaza un portret complex.
Haiducul iubeste natura si de aceea traieste in mijlocul codrului cu care este infratit, deoarece il ascunde de poteri :”ca-mi sunt mie fratiori, de poteri ascunzatori”.
Cu toate acestea, el traieste puternic sentimental singuratatii, deoarece, fire deschisa, sociabila si prietenoasa, duce dorul semenilor cu care simte nevoia sa comunice, sa se confeseze, dar in lipsa acestora el inchina murgului, armelor si codrului si se bucura cand il vede pe Manea.
Cu toate ca Manea il acuza de niste pretinse vinovatii, sincer, prietenos si omenos, Toma ii raspunde boierului cu politete si bun-simt “multumescu-ti frate Mane.”Cu calm si stapanire de sine , dar si cu un puternic simt al realitatii, inchinat mai mult spre prietenie si intelegere decat spre cearta, el vrea sa inlature pricinile dusmaniei, si, dovedind ospitalitate si omenie, ii ofera frateste plosca:”Pan”atuncea, mai fartate, da-ti mania la o parte si bea ici pe jumatate ca sa ne facem dreptate.”
Corect si cinstit, crezandu-i la fel si pe ceilalti oameni, Toma este o clipa imprudent, suficient ca ciocoiul sa-l injunghie si sa fuga. Cu o uimitoare tarie morala si stapanire de sine isi leaga rana, il urmareste pe Manea si il pedepseste, nu pentru a se razbuna, ci pentru a face dreptate in numele celor multi si asupriti pe care ii reprezinta. in felul acesta el isi apara si demnitatea in numele careia actioneaza.
Pe cat de inversunate sunt dispretul si ura impotriva lui Manea, pe atat de de puternice sunt sentimentul prieteniei si devotamentul sau fata de cal si de tovarasii de haiducie: “Apoi, mare sa te duci, drumu-n codru sa apuci, pan' la Paltinii Trosniti unde-s fratii popositi”.
Adevarata frumusete morala a haiducului se dezvaluie puternic in momentul mortii. El este o fire sensibila care iubeste natura si frumosul si de aceea doreste sa fie inmormantat in mijlocul ei, iar testamentul pe care-l incredinteaza calului dezvaluie un suflet duios, capabil de iubire, caci in acest moment gandul lui se indreapta catre unul dintre fratii sai de haiducie si catre murgul care l-a slujit cu atata credinta.
Desi a iubit viata, eroul nu se inspaimanta de moarte, ci o priveste cu seninatate, ca pe o lege a firii. Traieste doarregretul ca trebuie sa se desparta de viata traita intens, simbolizata de florile pe care si le doreste la cap si la picioare.
Prin totalitatea insusirilor lui, Toma Alimos intruchipeaza cele mai alese trasaturi ale poporului nostru :curaj; vitejie, dragoste pentru natura, ospitalitate, spirit de dreptate, demnitate, intelepciune, prietenie.
Ai vreo nelămurire?