Episodul testamentar se incadreaza in al V-lea moment al baladei (Moartea haiducului) si cuprinde urmatoarele versuri:
a) “D-alelei, murgutule, d-alelei, dragutule, ce-am gandit,
am izbandit, dar si ceasul mi-a sosit.
b) Sapa-mi groapa din picior
si-mi asternejfanisor,
iar la cap si la picioare
pune-mi, pune-mi cate-o floare;:
la cap floare
de bujor
sa mi-o ia mandra cu dor;
la picioare
busuioc sa ma planga mai cu foc.
c) Apoi, mare, sa te duci, drumu-n codri sa apuci,
pan'la Paltinii Trasniti, .
unde-s fratii popositi! . Nimeni fraul sa nu-ti puie,
nici pe tine sa se suie,
far' d-un tanar sprancenat
si cu urme de varsat,
cu par lung si galbior,
care-mi este fratior,
fratior de vitejie,
tovaras de haiducie.
Numai el fraul sa-ti puie
si pe tine sa se suie;
tu sa-l porti si pe el bine, cum m-ai purtat si pe mine …”
Idei, sentimente, mijloace artistice:
Episodul testamentar este un monolog (asemanator cu testamentul ciobanului moldovean din balada pastorala “Miorita”).
a) Constient ca “ceasul care loveste” nu mai avea_ rabdare, haiducul ii lasa murgului nazdravan sarcina ingroparii. in putine cuvinte, Toma Alimos rezuma o viata in care gandul s-a potrivit cu fapta (“Ce-am gandit/ am izbandit”), dar sugestiva ramane incarcatura filosofica a textului: ideea ca omul este muritor, ca vine o vreme cand ii soseste “ceasul” implinirii destinului omenesc (“dar si ceasul mi-a sosit”).
Folosirea diminutivelor (“murgutule”, “dragutule”) atesta legatura dintre haiduc si murgul sau, idee pe care o intalnim in toata creatia populara.
b) Ca si pastorul harazit mortii (“Miorita”) Toma Alimos ii cere animalului prieten sa-i oficieze ritualul intoarcerii in natura: groapa sa-i fie sapata in codru, florile de pe mormant sa-i aminteasca “mandrei” de cel disparut, fanul asternut in noul “pat” sa-i inmiresmeze somnul.
in acest mod, contopirea haiducului cu codrul (atat de des pomenita in doine) se va prelungi in eternitate. Florile care urmau sa-i fie plantate pe mormant, amintesc de bocetele in care viata omului este comparata cu viata scurta a florilor.
Fragmentul este construit pe baza paralelismului si a repetitiei.
c) Ultima dorinta se refera la ,”fratii” de haiducie, carora murgul va trebui sa le duca trista veste. Unul dintre acestia este infatisat intr-un scurt portret realizat cu ajutorul repetitiei si al diminutivelor (“tanar sprancenat/ si cu semne de varsat”, “cu par lung si galbior,/ care-mi este fratior”).
Acest “tovaras” intru ale flintei, va trebui sa continue ceea ce Toma nu incheiase, adica misiunea haiducului.
Ai vreo nelămurire?