Cunoscut mai ales prin comediile sale ( O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa, D-ale carnavalului ) sau prin schite ( D-l Goe…, Vizita…, Telegrame ), I. L. Caragiale a scris si numeroase nuvele – In vreme de razboi, O faclie de Paste, Doua loturi.
Universul ultimei nuvele – Doua loturi – este unul citadin, infatisand un aspect din viata micilor slujbasi, care doresc, printr-un castig intamplator, sa-si depaseasca umila conditie sociala.
Ca in orice nuvela, care este o opera epica, sentimentele de compasiune ale autorului fata de Lefter Popescu sunt exprimate indirect, apeland la naratiune.
Nararea intamplarilor se face la persoana a treia, actiunea petrecandu-se la inceputul secolului al XX-lea, pentru ca la un moment dat, personajul principal, Lefter Popescu, exclama indignat : ” – Rusine pentru acest inceput de secol de trei ori rusine! “.
Actiunea propriu-zisa se desfasoara toamna (Lefter renuntase la jacheta de vara, iar in momentul ultimei confruntari cu tigancile este tavalit prin noroi ), spatiul de desfasurare fiind Bucurestiul :
locuinta lui Lefter Popescu, Mahalaua, Farfurigiul, casa tiganilor, sectia de politie, beraria, sediul ministerului si al loteriei.
Intamplarile se desfasoara in locuri diferite, intr-o perioada de timp mai mare si actiunea este mai ampla, desi, ca in orice nuvela, se desfasoara linear, pe un singur fir narativ, incepand cu cautarile disperate ale lui Lefter Popescu pana ce isi aminteste ca biletele castigatoare fusesera puse in jacheta. Acum situatia se complica pentru ca biletele nu se afla nici in jacheta pe care sotia o vanduse tigancilor, ceea ce presupune interventia capitanului Pandele si a comisarului Turtureanu, care apeleaza la forta si constrangere, insa fara nici un rezultat.
Intamplator, Lefter gaseste biletele intr-un dosar din biroul sau de la minister, isi depune demisia si merge fericit sa-si incaseze castigul ; dar, ajungand la loterie, constata ca numerele biletelor erau inversate si micul functionar isi pierde mintile manifestandu-se zgomotos.
Fiind o nuvela, exista si in aceasta opera si un anumit conflict, de fapt un sir de conflicte intre Lefter Popescu si celelalte personaje ( cu consoarta, cu chivutele, cu seful, cu asociatii sai ) Caragiale mentinand astfel un ritm viu al epicului si o tensiune permanenta a actiunii.
Totodata, trasaturilor nuvelei i se incadreaza numarul mai mare de personaje si complexitatea personajului principal, Lefter Popescu, care evolueaza in aceasta iluzie a imbogatirii de la speranta la disperare, de la deznadejde la explozii de furie. Este fericit ca si-a gasit biletele, dar cand visul i se naruie se comporta ca un nebun.
Conflictele nuvelei si nelinistile personajului savureaza un comic savuros.
Intamplarile capata un final doar in aparenta, comic, deoarece, la sfarsit, cititorul ramane cu un gust amar, intrucat personajul este doar victima unui joc al hazardului.
Caragiale isi dovedeste si aici talentul prin folosirea dialogului foarte apropiat de comunicarea orala, care se desfasoara intr-o succesiune dramatica de intrebari si raspunsuri, perfect adecvata momentelor actiunii, starilor sufletesti ale eroilor si conditiilor sociale.
Tehnicile narative mentionate si tot ceea ce aceasta opera literara cuprinde – actiune simpla si personaje complexe, caracter epic si conflicte puternice – constituie trasaturi specifice nuvelei, specie literara pe care aceasta scriere o ilustreaza.
Ai vreo nelămurire?