Dincolo de hazul pe care-l transmit rolul lor e unul formativ. Se observa ca mai toate sfarsesc prin esec, pentru ca Nica trebuie sa invete din toate cate ceva (ce experienta interioara ar fi dobandit el, daca nu are fi fost prins de matusa Marioara la cirese, iar parintii lui n-ar fi fost obligati sa plateasca paguba?)
Ca si Harap-Alb, Nica invata ca oamenii sunt buni, harnici, generosi, intreprinzatori ca mama sa hatri ca mos Chiorpec si ca mosneagul din targ, dar si lacomi, zgarciti, ursuzi si cicalitori ca matusa Marioara popa Oslobanu si altii asemenea La Falticeni il aflam deja adolescent, asimiland si alte experiente: petrecerile din casa gazdei, intalnirea cu “fata popei de la Folticenii Vechi”.
In capitolul al patrulea eroul traieste drama instrainarii definitive, iesirea din taramul miraculos al copilariei. Sosirea la Socola se produce “intr-un tarziu noaptea” – simbol al necunoscutului in care Nica se simte lipsit de aparare.
Ca toate celelalte personaje ale cartii, Smaranda e si ea o prezenta autentica dar lipsita de complexitate. Absenta portretului fizic e compensata de cel moral De fapt, ea insumeaza atributele clasice ale mamei: e iubitoare, dar fara sa-si divulge sentimentul, devotata cauzei familiei, aspra si rabdatoare, priceputa In “nazdravanii” de tot soiul, spre uimirea copilului, dovedeste tact pedagogic din instinct, e superioara barbatului prin intelegerea mai justa a lucrurilor.
Tatal e caracterizat prin contrast: legat de pamant, e mai conservator decat Smaranda, mai tolerant cu copiii, lipsit de ambitie, harnic si dispretuitor fata de invatatura al carei rost nu-i spune mare lucru. Celelalte personaje sunt si mai sumar prezentate. individualizarea se produce prin tehnica detaliului De pilda Smarandita e o “zgarie de fata”, badita Vasile e “harnic si rusinos ca o fata mare”, Trasnea e “tamp in felul sau”, dascalul Iordache are “darul suptului”, Nic-a lui Costache e inaintat la invatatura “pana la genunchiul broastei” etc. Fiecare e, in felul sau, un caracter.
Ai vreo nelămurire?